Așteptare

Așa de mult timp a trecut, 
De când ai spus c-ai să revi, 
Că mulți din cei  ce au crezut, 
Au început a se-ndoi. 

Dar știu că n-ai spus niciodată, 
Ceva ce nu s-a împlinit,
Și-al Tău Cuvânt devine faptă, 
Exact la timpul sorocit. 

Și Tu nu'ntârzi cum cred alții, 
Ci înc' aștepți cu nerăbdare, 
Ca oamenii să se trezească, 
Și ca să - i scapi de la pierzare. 

Azi văd că vremea e aproape, 
Căci omenirea s-a stricat, 
Și-n legi simțim venin de șarpe, 
De parcă totu-i răsturnat. 

Și în curând pe nori veni-vei, 
Ca să ne iei acas' în cer,
Dar oare câți din noi gasi-vei, 
Având în vase untdelemn?

20-22 martie 2021

Când mă gândesc

Când mă gândesc la dragostea-Ți măreață

Cu care Tu, oh Doamne, m-ai iubit,

Sunt conștient că nu-mi ajunge-o viață,

Să-ți mulțumesc din ce m-ai izbavit m-ai izbăvit.

Când mă gândesc ce grea osândă, 

Spre-a mă salva, Tu Doamne, ai primit, 

Realizez ce dragoste profundă, 

Avut-ai pentru un nenorocit.

Când mă gândesc că m-ai chemat pe nume, 

Când eu de Tin' nici nu voiam s-aud, 

Și ai așteptat să mă întorc din lume

Cum oare aș putea ca să nu Îți cânt ? 

Când mă gândesc ce mare sărbătoare, 

Va fi când Tu pe nori vei reveni, 

Aștept cu și mai mare nerăbdare, 

Clipa când Tu la Tin' ne vei răpi. 

Izbânda este doar cu Dumnezeu

Tu maladie ce-ai venit în lume, 

Ca să ne-arăți că suntem vinovați, 

În loc ca să ne-ndrepți spre rugăciune , 

Parcă ne faci și mai înverșunați. 

Azi omenirea parcă-și vrea sfârșitul, 

Căci Sodomiți-s ridicați în rang, 

Și-n școli de astăzi se predă păcatul, 

Și creștinismul e numit retard.

Azi Dumnezeu este subiect de glumă 

Căci pe pământ e plin de "dumnezei", 

Iar cei ce-ar trebui de El să spună,

De multe ori, parcă ar fi atei. 

Oh, de-am veni și noi cu pocăință, 

Ca Ninivenii de-altădat', 

Am fi din nou plini de speranță, 

Și-am arunca la ghenă ce-i stricat. 

De ne-am trezi și am citi cuvântul, 

De-n rugaciune noi mai mult am sta, 

Atunci cu siguranță și Prea Sfântul,

Iertarea de păcat ne-ar acorda. 

Și am cânta toți plini de bucurie, 

C-avem nădejdea chiar în El, 

Știind că și-n această pandemie, 

Izbânda este doar cu Dumnezeu. 

Crezul meu

 Eu cred că Dumnezeu e unul,

Cel necreat, din veșnicii,

Ca El asemeni nu-i nici unul, 

Și niciodată nu va fi.

Eu cred că  El e creatorul, 

A tot ce văd și ce nu văd , 

Și cred că El este Stăpânul, 

De-aceea eu în El mă-ncred. 

Eu cred în Fiul Său , Cuvântul, 

Prin care toate s-au zidit,

Cred în Iubirea-i fără margini, 

Prin care eu sunt mântuit. 

Cred că lăsase-n urmă cerul, 

Și din Fecioară s-a'ntrupat, 

Să poată a-mi lua păcatul, 

Cred c-a murit și-a inviat. 

Cred că prin crunta suferință 

Cu Dumnezeu m-a împăcat, 

Și așteaptă doar cu pocăință, 

La El să vin să fiu iertat. 

Eu cred în Duhul Sfânt că este

Trimis de El, mângâietor , 

Cred că El mă călăuzește

Să - L întâlnesc pe Creator. 

Eu cred că este-o înviere, 

Și-o judecată de apoi, 

Și-o nuntă unde El e Mire, 

Cu El la masă 'om sta și noi.

O noua hanukkaah

Acum, când anu-i pe sfârșit,

Mă uit înspre altarul părăsit ,

Și realizez c-am neglijat, 

S-aduc pe el ce-am mai curat. 

Mă uit la candelă cu groază, 

Căci vai, lumina o să scadă, 

Căci n-am nici untdelemn în vas, 

Și ce-am avut aproape-a ars. 

Și realizez ca Macabeu, 

Chiar dacă eu nu sunt evreu, 

Ca am nevoie de-noire, 

A vieții mele de slujire. 

Doresc o nouă curățire, 

Să faci Tu-n mine înnoire , 

În vas, să fie untdelemn, 

Să ardă-n mine al Tău îndemn . 

Să fiu așa cum mă numesc, 

Copil al Tatălui ceresc, 

Doresc ca prin trăirea mea, 

Pe Dumnezeu să îl slăvesc.

Împărat smerit

 Îți mulțumesc că ai ales o iesle, 

Ca loc pentru a te întrupa, 

Căci doar așa, umil, făr toate cele, 

Toți cei ce-au vrut, au mers spre a se 'nchina.

Într-un palat, n-ar fi putut vreodată

Pastorii de la oi sa vină,

Dar într-un grajd, puteau fără de teamă, 

Genunchii să își plece jos în tină.

Iar învățaților veniti cu daruri,

Ce-aveau intrare chiar și în palat, 

Nu le-a fost greu să Îti aducă onoruri, 

Căci ei știau că Tu ești împărat.

Și astăzi după ce-au trecut milenii, 

Și moș crăciun a devenit un zeu, 

Tu ne aștepți să Îti aducem inimi, 

Căci singur Tu, ești Fiu de Dumnezeu.

25 decembrie 2020

Dor

Ce dor mi-a fost de adunare,
Să mă-ntâlnesc cu ai mei frați,
Să stăm cu toți în închinare,
De-același Duh imbărbătați.

Ce dor mi-a fost s-aud cântarea,
Și rugăciunea, și Cuvântul,
Să-i mulțumim de izbăvirea
Ce-a dat-o Dumnezeu Prea Sfântul.

Ce dor mi-a fost de cina sfântă,
Cu toți să ne împărtășim,
Să ne amintim ce grea osândă,
Purtat-ai ca noi să trăim.

Dar mult mai dor decât de-acestea,
Mi-e dor să Te-ntâlnim pe nori,
Să îți ieșim cu toți 'nainte,
Cântand frumoasele cântări.

Să stăm apoi cu Tin' la masă,
La nunta cea din veșnicii,
Noi să formăm a Ta mireasă,
Iar Tu, al nostru mire Fii.