De vezi pe fața mea un zâmbet,
Când totu-n juru-mi se fărâmă,
E fiindcă știu că al meu suflet,
E-n siguranță - n a Sa mână.
De-s apăsat de gânduri negre,
Și - s abătut pentru o clipă,
Când mă aplec în rugăciune,
El vălulul negru îmi ridică.
Iar bucuria mântuirii,
N-o poate lua nici o 'ncercare,
Oricât de grea e lupta firii,
La El mereu găsesc salvare.
Sunt mântuit prin Sfânta-I jertfă
Și chiar de viața mi-ar fi frântă,
Eu știu că dincolo de moarte,
L-oi lăuda cu oastea sfântă.
