Lenea

Ce șarpe veninos e lenea

Și vai, de el nici nu mi-e teamă

Îi spun: Nevoie de odihnă

Și nu-i un păcat de luat in seamă

Și-ncet încet se-ncolăcește

Pe gât și-mi taie răsuflarea

Și-n inima mea încolțește

Dorința de a pierde vremea

Ce șarpe veninos e lenea

Îi simt și-n inimă veninul

Știu, a mușcat pe toata lumea

Dar vreau să-i aflu antidotul

Mă simt neputincios în lupta-mi

Cu acele vicii zise mici

Dar vreau de azi șă stiu că-n viață-mi

Urmez a Domnului porunci

27 decembrie 2012

Magii

Nu doar cei înţelepţi văzură
Pe boltă steaua minunată
Dar numai ei la drum porniră
Pe Pruncul Sfânt ca să Îl vadă

Şi neştiind că Împăratul
Umil în iesle s-a născut
Au vizitat întâi palatul
Şi pe Irod l-au cunoscut

S-a tulburat Ierusalimul
Când vestea ajunse la palat
Că-n lumea noastră Împăratul
Se spune că s-a întrupat

Dar nu s-au dus cu ei să vadă
Minunea de la Betleem
Ci au rămas fără să creadă
Că un Mântuitor avem

Dar tu, în ceas de sărbătoare,
Când ai doar bunătăţi pe masă,
Te mai gândeşti la pruncul care
Venit-a să ne mântuiască?

Autoanaliza

Mai sunt eu azi noua faptură
Pe care-ai vrut să o zideşti?
Sau am uitat de-nvăţătură
Şi-s robul firii pământeşti?

Şi oare chiar mă lupt cu firea
Şi cu păcatul meu mereu?
Sau neglijez neprihănirea
Gândind doar la confortul meu?

Trăiesc eu oare pentru Tine
În orice ceas din viaţa mea?
Sau mă gândesc mai mult la mine
Şi-ascult ce spune firea mea?

De multe ori mă văd, Stăpâne,
Că sunt un mare ipocrit.
Şi-acum, te rog, mă iartă, Doamne,
Că-n faţa Ta stau azi căit.

Vreau să trăiesc de astăzi, Doamne,
Aşa cum Tu m-ai învăţat.
Să-mi fii mereu în gând, Stăpâne,
Să pot ca să trăiesc curat.

22-23 decembrie 2012

Zăpada

Zăpada care ne-nconjoară

Şi totu-i alb, imaculat

Îmi spune că odinioară

Eram şi eu mort în păcat.

Ninsoarea care nu se-opreşte

Şi-mbracă totu-n alb curat

Îmi spune despre sfântul sânge

Ce a spălat al meu păcat.

Zăpada ce din ceruri cade

Peste pământul adormit

Îmi spune că acel ce crede

Prin sfântul sânge e sfinţit.

Zăpada care azi îmbracă

Pământul rece, îngheţat,

Îmi spune c-am să port o haină

Frumoasă, din in alb, curat.

9-10 Decembrie 2012

Psalmul 139

Psalmul 139

Când tu priveşti spre-a mea inimă,

Vezi chiar şi ce am eu în gând:

Îmi ştii cărarea şi culcuşul,

Şi îmi cunoşti al meu cuvânt.

De-aş vrea să-ţi fug din faţă, Doamne,

Oriunde aş fii, tu m-ai gasi.

În cer, Tu, iată! Eşti acolo!

Pe ţărm eşti iarăşi zi de zi.

De vreau s-ascund ceva de Tine,

Păcatul meu de-l vreau dosit,

Chiar întunericul din noapte

Se face alb ca-n miez de zi.

Mă ştii de dinaintea lumii,

Când nici măcar nu existam.

Îmi ştii zilele mele toate,

Şi gândurile ce le am.

Mă culc pătruns de oboseală.

Cu mine şi atuncea eşti.

Când mă trezesc, Tu eşti acolo.

În orice ceas mă ocroteşti!

Nimicul

Nimicul

Păzeşte-mă, Stăpâne,

De tot ce e nimic

Şi mă îndepărtează

De Tine zi de zi.

În lupta cu nimicul

Ce timpul mi-l ocupă,

Tu-mi fii mereu amicul,

Ce-mi dă motiv de luptă.

Să-mi fii a mea dorinţă,

Şi zilnic al meu cânt.

Să nu trăiesc nimicul

Cât stau jos pe pământ.

 7 august 2012