Poeziile si gandurile lui ghitadinca
De-n lumea asta nu disper,
Când toate-n jur sunt rele,
E fiindcă am un Tată-n cer,
Ce e Stăpân și peste stele.
Și când se-ntâmplă-n viața mea,
Să trec prin încercare,
Eu știu că sunt în mâna Sa,
Și am o alinare.
Căci știu că El n-a 'ngădui,
Să vină vreo' ncercare,
Pe cari să n-o pot birui,
Prin El sunt și eu tare!
Când alergarea-mi voi sfârși,
Eu știu că mă așteaptă,
Și îmi va spune: "Bun venit "
De-acuma ești acasă.
Azi a venit vierul,
Cu foarfeca în mână,
Să-și curățească vița,
S-aducă roadă bună.
Se uită cu atenție ,
La orișice mladiță,
Să nu fie uscată,
Să-și ia seva din viță.
Să vadă de-nfloreste,
De va aduce rod,
Iar cea ce nu rodește,
O taie și - îi dă foc.
Tu frate ești mladița,
Iar via e Cristos,
Ce vede-n tin' Vierul?
Rodești? Ai vre-un folos?
Când vi la adunare,
Tu vi sa te închini?
Sau doar din inerție
Cu frații tăi te-aduni?
Rodești spre viața nouă,
Ce ai primit în dar?
Sau calci tu legământul,
Și pierzi al vieții far?
Te-ntreabă chiar acuma,
Cum ești tu cu Cristos?
Ca-n ziua de pe urmă,
Să poți fii bucuros.
Alexandru Vlahuță zicea:
"Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei."
Să nu te temi de moarte,
Ci de-a ei veșnicie,
Căci viața în păcate,
Atrage-a ei urgie.
Fii conștient de asta,
Cât timp vei mai trăi,
Căci n-ai să scapi de dânsa,
Făr' a te pocăi.
Oricâte fapte bune,
Să faci ai încerca,
Nu vei putea vreodată
Prin ele a te salva.
Căci nu-i nimic în lume,
Să poată mântui,
Afar' de Sfântul sânge,
Vărsat din trupul Lui.
Păcatul tău aruncă-l,
La crucea lui Cristos,
Căci El încă te-așteaptă,
Oh, suflet păcătos.
Te-ncrede doar în Isus,
Pe El să îl urmezi,
Întreaga ta viață,
Lui să-I încredințezi.
Și-apoi putea-vei spune,
Făr' teamă de - a greși,
Că moartea e anume,
Un pas spre veșnicii.
