Femeia astăzi nu stă doar la cratiță,
Ci-ades se simte ca o caracatiță,
C-o mână amestecă-n mâncare,
Cu două spală vasele murdare,
Cu două mâini prin casă aranjează,
Cu altele pe prunci îmbrățișează,
Pe ai săi umeri soțu-mbărbătează.
Si tot cu două mâini, în semn de rugăciune,
Epuizată pe genunchi se pune,
Și cere pentru-ai ei iubiți,
De Dumnezeu să fie ocrotiți.
Iar soțul ei e binecuvântat,
Căci și de vine-acas’ epuizat,
El știe că acolo o găsește,
Pe aceea care îl iubește.
De ai acasă o așa soție,
Fii bucuros că El ți-a dat-o ție,
Căci dacă ai soția credincioasă,
Chiar și-n furtună viața e frumoasă.