O noua hanukkaah

Acum, când anu-i pe sfârșit,

Mă uit înspre altarul părăsit ,

Și realizez c-am neglijat, 

S-aduc pe el ce-am mai curat. 

Mă uit la candelă cu groază, 

Căci vai, lumina o să scadă, 

Căci n-am nici untdelemn în vas, 

Și ce-am avut aproape-a ars. 

Și realizez ca Macabeu, 

Chiar dacă eu nu sunt evreu, 

Ca am nevoie de-noire, 

A vieții mele de slujire. 

Doresc o nouă curățire, 

Să faci Tu-n mine înnoire , 

În vas, să fie untdelemn, 

Să ardă-n mine al Tău îndemn . 

Să fiu așa cum mă numesc, 

Copil al Tatălui ceresc, 

Doresc ca prin trăirea mea, 

Pe Dumnezeu să îl slăvesc.

Împărat smerit

 Îți mulțumesc că ai ales o iesle, 

Ca loc pentru a te întrupa, 

Căci doar așa, umil, făr toate cele, 

Toți cei ce-au vrut, au mers spre a se 'nchina.

Într-un palat, n-ar fi putut vreodată

Pastorii de la oi sa vină,

Dar într-un grajd, puteau fără de teamă, 

Genunchii să își plece jos în tină.

Iar învățaților veniti cu daruri,

Ce-aveau intrare chiar și în palat, 

Nu le-a fost greu să Îti aducă onoruri, 

Căci ei știau că Tu ești împărat.

Și astăzi după ce-au trecut milenii, 

Și moș crăciun a devenit un zeu, 

Tu ne aștepți să Îti aducem inimi, 

Căci singur Tu, ești Fiu de Dumnezeu.

25 decembrie 2020