Încredere

Cum să mă îndoiesc de Tine,
De tot ce mie mi-ai promis ?
Când ai dat totu’ pentru mine,
Și m-ai salvat din fund de-abis…

Să-mi spună oamenii „de bine” ,
Că-n cer eu nu voi locui,
Le spun că mă încred in Tine.
Că ce-ai promis se va-mplini !

Nu vreau o veșnicie-ntreagă,
Trăită-aici jos pe pământ.
Căci Tu mi-ai spus prin Biblia dragă
Că mă vei lua în cerul sfânt.

De n-ar fi loc destul în raiul
Creat de Bunul Dumnezeu,
Pe loc El ar crea un altul ,
Să-ncapă tot poporul Său.

A şti vs a crede

   Multă vreme nu am înţeles o scenă din filmul Left behind. Acolo era un pastor sau preot care se juca cu o minge de baseball în biserică şi avea un dialog cu Dumnezeu:

   „Ce şarlatan sunt. Şi toţi au cumpărat. Cu excepţia Ta. Am cunoscut mesajul Tău, am cunoscut cuvintele Tale. Am stat în acest loc şi am predicat. Am fost bun. Dar ei au fost luaţi. Ei au fost luaţi cu adevărat... Da, dar să ştii şi să crezi sunt două lucruri diferite. Trăiesc într-o minciună. Viaţa mea este o minciună. O minciună!” 

   Până azi noapte nu am înţeles cât de diferite sunt cele două lucruri : a şti şi a crede. Bineînţeles că ştiam că există o diferenţă esenţială între ele, dar credeam că a şti implică a crede ceea ce deja ştii. 

   Ieri am avut ocazia să îmi amintesc faptul că au existat oameni care ştiau faptul că Isus a înviat, dar care refuzau să creadă ca EL era Cristosul. Mă refer la preoţii care au fost informaţi de soldaţii care au păzit mormântul. Deşi aveau toate detaliile despre Cristos, deşi aveau Scriptura, deşi au văzut cu ochii lor împlinirea profeţiilor, deşi li s-a spus de către soldaţi adevărul învierii aceştia continuă în împietrirea lor mituindu-i pe soldaţi să afirme că trupul Domnului ar fi fost furat, iar mai apoi în Faptele Apostolilor somându-i pe ucenici să nu mai propovăduiască în numele lui Isus. 

   În timp ce meditam la „descoperirea” mea, mi-a venit în minte această secvenţă de film şi mi-am dat seama ce ştia şi ce nu a crezut personajul din film. La fel ca şi el ştim că Scripturile spun despre o a doua venire a lui Cristos, despre un moment în istoria omenirii în care Cristos îi va lua la cer pe cei răscumăpăraţi, dar de multe ori uităm sau pare că uităm prin modul nostru de viaţă faptul ca acest lucru se poate întâmpla în orice moment. 

   Este foarte trist faptul că uneori părem că nu credem că venirea Lui se poate întâmpla în orice moment. Poate că acest lucru se datorează şi prea multelor „ profeţii ” despre sfârşitul lumii. Personal consider că Dumnezeu mi-a spus azi noapte că : Eu ca şi creştin trebuie să trăiesc aşteptând venirea Lui, crezând ca aceasta poate să survină în orice moment , astfel deci eu trebuie sa fiu gata pentru că:

    „There's no time to change your mind The Son has come and you've been left behind ”

Relativitatea

În lume totu-i relativ.
Când creștinismul e pasiv,
Și nu există absolut,
Dacă pe Domnul l-ai pierdut.

Ce este scris azi în Scriptură,
Nu mai e bun de-nvățătură.
Că lumea a evoluat.
Iar creștinismu-i demodat.

Azi nu mai e considerat păcat
Ce ieri era de condamnat -
Avortul, sex premarital,
Astăzi sunt ceva prea banal.

Căsătoria sodomită
E chiar și de „creștini” primită,
Iar drogul , sexul si beția
Aduc în viață bucuria.

Dar vai de cei ce cred așa!
Căci nu e mult si vor vedea
Că Cel ce-I Sfânt nu s-a schimbat
Și pedepsește-ntreg păcat.

La EL nu este relativ.
Și EL nu poate sta pasiv.
Iar ce în Biblie a trecut,
Rămâne și azi absolut.

Păcatele

Păcatele nu-s mari sau mici
Cum prea adesea sunt clasate
Ci oricum vrei ca să le zici,
Să știi: toate duc la moarte!

Poți spune: crima, furtișagul
Sunt mari, deci duc la moarte.
Dar și minciuna și bârfitul
Cer aceeași dreptate.

De vrei s-ajungi și tu în raiul
Ce-a fost creat de Dumnezeu,
Tu trebuie să-ți plângi păcatul
Și să te-ncrezi in Harul Său.

De vrei în cer, prin fapte bune,
Să intrii în prezența Sa,
Să știi că ele-s urâciune
De nu treci pe la Golgota.

Doar sangele vărsat pe cruce
Doar jertfa celui nepătat
Iertare azi îți poate-aduce
Și izbăvire de păcat

Păcate mici vs păcate mari

Niciodată nu am înţeles de ce oamenii simt nevoia să facă un clasament al păcatelor în păcate mari şi păcate mici.

De ce oare majoritatea oamenilor nu vor să înţeleagă faptul că plata păcatului (oricare ar fi acesta) este moartea şi că singura şansă de a scăpa de consecinţa lui este pocăinţa şi întoarcerea la Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos?

În 31 decembrie 2012 am fost luminat în această privinţă în timp ce citeam din CS LEWIS- Surprins de bucurie.

Acolo am găsit răspunsul la această întrebare într-un paragraf care spunea ceva de genul : Lumea te poate duce în iad, dar un păcat mare te poate duce la puşcărie sau la situaţii în care să ai probleme în familie.

Astfel, oamenii clasifică minciuna şi bârfa ca păcate minore şi crima, furtul sau sodomia ca păcate mari.

De fapt, plata păcatului este moartea, indiferent dacă este vorba despre o minciună, curvie, furt, crimă etc. De ce oare refuzăm să înţelegem faptul că în faţa lui Dumnezeu nu există păcătoşi mici şi mari, ci toţi suntem păcătoşi? Oare nu spune Scriptura că”toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”?

Partea bună a lucrurilor constă în faptul că deşi toţi ar trebui să plătim preţul suprem pentru vina noastră, a fost cineva care a plătit preţul în locul nostru. Domnul Cristos a ales să îşi dea viaţa pentru noi, indiferent dacă am spart sau nu casa cuiva, indiferent dacă am dat sau nu în cap la oameni, ci pur şi simplu dacă acceptăm acest har de a fi salvaţi.

Fie ca în acest an cât mai mulţi dintre prietenii mei să înţeleagă faptul că :

Nu există păcate mici şi mari şi că singura cale de salvare de la plata păcatului este Domnul Isus Cristos.

Lumina si sarea

În vas de cinste Tu ai vrea

Să mă transformi pe mine

Să modelezi viaţa mea

Să duc lumina-n lume

Dar cât de greu vei modela

În firea mea-mpotrivitoare

Ca să se-arate-n viaţa mea

Lumina viitoare?

Mă las eu, Doamne, modelat

Ca lutu-n mâna Ta?

Sau ies scântei din dalta Ta

Când vrei în mine-a Te-ntrupa?

Tu vrei în mine chipul Tău

Mereu să se-oglindească,

Ca oamenii din jurul meu

pe Tin' să Te privească.

Tu vrei ca viaţa mea să fie

Aicea pe pământ,

Pătrunsă de lumina vie

A Sfântului Cuvânt.

Tu vrei lumina să lucească

În orice ceas prin viaţa mea,

Să moară firea pământească,

Să strălucească faţa Ta!

Şi vrei ca eu să fiu în lume

Ca sarea în bucate.

Să fiu mereu demn de-al Tău nume,

De-acum şi pân' la moarte.