Niciodată nu am
înţeles de ce oamenii simt nevoia să facă un clasament al
păcatelor în păcate mari şi păcate
mici.
De ce oare
majoritatea oamenilor nu vor să înţeleagă faptul că plata
păcatului (oricare ar fi acesta) este moartea şi că singura şansă
de a scăpa de consecinţa lui este pocăinţa şi întoarcerea la
Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos?
În 31 decembrie
2012 am fost luminat în această privinţă în timp ce citeam din
CS LEWIS- Surprins de bucurie.
Acolo am găsit
răspunsul la această întrebare într-un paragraf care spunea ceva
de genul : Lumea te poate duce în iad, dar un
păcat mare te poate duce la puşcărie sau la situaţii în care să
ai probleme în familie.
Astfel,
oamenii clasifică minciuna şi bârfa ca păcate minore şi crima,
furtul sau sodomia ca păcate mari.
De
fapt, plata păcatului este moartea, indiferent dacă este vorba
despre o minciună, curvie, furt, crimă etc. De ce oare refuzăm să
înţelegem faptul că în faţa lui Dumnezeu nu există păcătoşi
mici şi mari, ci toţi suntem păcătoşi? Oare nu spune Scriptura
că”toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”?
Partea
bună a lucrurilor constă în faptul că deşi toţi ar trebui să
plătim preţul suprem pentru vina noastră, a fost cineva care a
plătit preţul în locul nostru. Domnul
Cristos a ales să îşi dea viaţa pentru noi, indiferent dacă am
spart sau nu casa cuiva, indiferent dacă am dat sau nu în cap la
oameni, ci pur şi simplu dacă acceptăm acest har de a fi salvaţi.
Fie
ca în acest an cât mai mulţi dintre
prietenii mei să înţeleagă faptul că :
Nu
există păcate mici şi mari şi că
singura cale de salvare de la plata păcatului este Domnul Isus
Cristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu