Femeia astăzi nu stă doar la cratiță,

Ci-ades se simte ca o caracatiță, 

C-o mână amestecă-n mâncare,

Cu două spală vasele murdare,

Cu două mâini prin casă aranjează, 

Cu altele pe prunci îmbrățișează,

Pe ai săi umeri soțu-mbărbătează. 

Si tot cu două mâini, în semn de rugăciune,

Epuizată pe genunchi se pune,

Și cere pentru-ai ei iubiți,

De Dumnezeu să fie ocrotiți.

Iar soțul ei e binecuvântat, 

Căci și de vine-acas’ epuizat, 

El știe că acolo o găsește, 

Pe aceea care îl iubește. 

De ai acasă o așa soție, 

Fii bucuros că El ți-a dat-o ție, 

Căci dacă ai soția credincioasă, 

Chiar și-n furtună viața e frumoasă.

Standard

Se schimbă standardul in lume,

Căci lumea a evoluat,

Ce a fost rău, acum e bine,

Ce a fost bun, s-a demodat.

Azi totul este nuanțat, 

Căci și păcatu-i îmbrăcat

În haină de in alb curat,

Să pară că-i nevinovat.

Astăzi devine o mândrie

Trăirea în necurăție,

Iar pocăința e hulită,

Că-i o valoare învechită.

Dar cei ce sunt ai lui Isus, 

Nu schimbă Standardul de sus,

Ci îl studiază zi de zi,

Cu gândul de a-l împlini.

Primește-L

De vrei cu Dumnezeu să fii,

Și-n cer să locuiești,

Tu trebuie întâi să crezi,

Și-n inimă să Îl primești. 

Căci nu-i de-ajuns ca doar să crezi,

De  nu vrei să-L primești,

De inima nu Îi deschizi,

Tu doar te amăgești. 

De nu Îl lași în viața ta,

Să intre, să domnească,

Degeaba spui că ai crezut,

C-a ta credință-i moartă.

Dar dacă-L lași în viața ta, 

Stăpân pe veci să fie, 

Pacatul tău îl va ierta, 

Si cerul îți descuie. 

El vrea ca-n ceruri să te ia, 

Pe veci cu El să fii, 

Si bate la inima ta,

Așteaptă sa-i deschizi. 

Așa că azi, cât încă poți,

Deschide-n grabă ușa , 

Și lasă-L în inima ta, 

Ca viață veșnică să-ți dea.

Predica de pe munte

De vrei să fii desăvârșit,

Ca Tatăl tău din cer,

N-ajunge legea s-o respecți,

Ci mergi la alt nivel.

Nu e de-ajuns că nu ucizi

Pe cel de lângă tine,

Dacă-l jignești sau îl rănești,

Să știi că tot nu-i bine.

Nu e de-ajuns să nu curvești,

De nu îți înfrânezi privirea, 

Căci poți păcat să-nfăptuiesti,

Lăsându-ți fără frâu gândirea.

Nu căuta să divorțezi,

Ci caută-mpăcarea, 

Căci știi că Tatăl tău din cer

Urăște despărțirea. 

Nu căuta justificări,

Nicicând, pentru minciună, 

Căci Dumnezeu e adevăr, 

Și vrei să-L ai ca Tată. 

Nu căuta să te răzbuni,

Pe nimeni niciodată, 

Ci tu, mai bine sa înduri, 

De vrei să ai răsplată. 

Iubește pe ai tăi vrășmași, 

Nu doar pe-ai tăi prieteni, 

Și ei vedea-vor că încerci 

Cu El să te asemeni.

Fericirile

De vrei să fii cu-adevarat,

O veșnicie fericit,

Nu e deajuns să fii bogat,

Si nici măcar să fii iubit. 

C-adevărata fericire, 

Este atunci când realizezi

Că Dumnezeu ți-oferă harul,

Ca cerul Său să-l moștenești.

Când realizezi ca fără jertfa,

Și fără sângele Lui sfânt, 

Întreaga lumii bogăție, 

E toată goana după vânt. 

Cand realizezi, și-ți plângi păcatul, 

La crucea Mielului junghiat, 

El vine și-ți dă mângâierea,

Spunand :"Ești reabilitat!”

De vrei să moștenești pământul, 

Mai urcă către cer o treaptă , 

Tu să arăți că ai în viață , 

Blândețea, a Duhului Sfânt roadă. 

Dorește-n viata ta sfintirea, 

Ca un flămând coaja de pâine, 

Și vei avea neprihănirea, 

Căci viața El și-a dat pe cruce. 

Ai milă pentru omenire, 

Căci și tu milă ai primit, 

Căci de nu se îndura de tine, 

În iad sfarsitul ți-ai fi găsit. 

Păstrează-ți inima curată, 

Nicicând să nu fii ipocrit,

Și-L vei vedea pe El în față, 

Când ziua sfântă va veni. 

Cu cei din jur, mereu, fă pace, 

Și caută să îi câștigi, 

Așa cum Tatăl tău din ceruri, 

Făcu când Fiul și-a jertfit. 

Când cei ce nu-nțeleg Scriptura,

Că o respecți te-or ocărî, 

Să știi că vă veni și clipa,

Când cerul îl vei moșteni. 

Când pentru Domnul suferi-vei, 

Să-I mulțumești ca ți-a permis, 

Să urci pe scară pân' la capăt, 

Și-n rai vei fi de El primit.

Chemat să fiu sfânt

Eu sunt chemat să fiu sfințit,

Chiar de mai fac păcate,

Caci prin Cristos sunt socotit,

Ca sunt iertat de toate.

Sunt pus deoparte pentru El,

Chiar de trăiesc în lume, 

Eu aparțin lui Dumnezeu, 

Și am azi un nou nume. 

Păcatul meu El a purtat,

Pe lemn, sus pe Golgota,

Si Dumnezeu a constatat,

Că vina-i achitată. 

Și astfel, eu sunt socotit ,

Prin har că eu sunt sfințit,

Chiar de și astăzi am greșit,

De vin la El, sunt curățit,

Și-n ochii Lui, sunt tot sfințit,

Căci sunt iertat de toate.

Deși-s privit de Dumnezeu, 

Că sunt sfințit prin jertfă,

Eu încă nu-s desăvârșit,

Și încă am mult de muncit, 

Cu El să mă asemăn.

Sfințirea mea e luptă grea,

Căci încă mai am firea,

Dar știu că va veni vremea, 

Când El mă va glorifica,

Și nimeni nu va mai putea,

Să fie împotriva mea,

Căci haina albă voi purta,

Și voi primi cununa.

Botezul

Botezul făr' de credință 

E doar o baie, un ritual,

Botezul făr' de pocăință

Dacă-i făcut, e în zadar.

De nu crezi cu adevărat în Domnul,

Și-n jerta-I sfântă pe calvar, 

De nu-ți regreți și-ți plângi păcatul,

Să știi că totu-i în zadar.

Botezul, fără de iubirea

De Dumnezeu și de Isus,

E doar o pierdere de vreme, 

De nu ai nașterea de Sus. 

Botezul fără de schimbare,

Nu ți-e folos la judecată, 

De nu e o delimitare

A vieții vechi, de noua viață. 

Botezul este un contract,

Pe care-l faci cu Dumnezeu, 

Că lași în urmă-al tău păcat, 

Și-L vei sluji pe El mereu. 

Deci dacă astăzi vrei pe Domnul,

Să Îl urmezi cu-adevărat,

De vrei să lași în urmă lumea,

De viața ta chiar s-a schimbat,

Nu ezita și mergi la cruce,

Acol’ al tău păcat să-l plângi,

Apoi semnează legământul,

Și fii copilul Domnului.