Giulgiul

Se spune că-n Torino s-ar gasi

O pânză ce-ar purta într-însa

Amprenta Mielului divin,

Ce-a luat asupra Sa osânda .

De e adevarat sau fals,

Bătrânul giulgiu, nici nu mai contează,

Că nu în pânză Domnul și-a dorit,

Ca lumea chipul Lui Să-L vază.

Căci încă dinainte de creație,

Al nostru Dumnezeu a plănuit,

Ca al Său chip tot universul să îl vadă

În omul după El zidit.

Dar fiindcă noi ne-am depărtat de Domnul,

Când am ales primul păcat,

El a găsit o cale de-mpăcare,

Prin a Lui jertfă  suntem noi salvați.

Și fiindcă Domnul nu Se schimbă,

Dorește și acum , ca altădat',

Ca lumea-ntreagă astazi să Îi vadă,

Prin viața noastră, al Său chip curat.

Solutia

De când omul ce-l creaseși,

A făcut primul păcat,

Tu ai căutat o cale,

Ca să poată fi salvat.

În Dreptatea-Ți absolută,

Fără jerfa lui Cristos,

N-ar fi fost nici o variantă

Pentru omul păcătos.

Dar în Dragostea-Ți măreață

Ai privit din cer în jos,

Și ca eu să am iertare,

L-ai dat morții pe Cristos.

Și de-atunci,Tu cu răbdare

Înc-aștepți, cu pocăință

Oamenii să se ridice,

Fii să-Ți fie prin credință,

Și la dreapta Judecată,

Toți ce sunt ai lui Isus,

Să poarte haina spălată,

Să poată privi în sus.

Verifică uleiul

De vrei la nuntă -n ceruri,

Să fii cu cu Domnul tău 

Verifică nivelul uleiului mereu.

Verifică într-una,

Să nu se ardă tot,

Și să îți pierzi lumina,

Ce-ar trebui s-o porți.

Să nu auzi vreodată 

Din gura Lui rostit,

Mesajul ce lovește-n

"Creștinul" ipocrit.

Cum vrei să vi la nuntă,

Când Eu nu te cunosc?

Când în a ta viață

Nu mi-ai fost credincios.

Chiar de-ai slujit vreodată,

Chiar de-ai făcut minuni,

Nu va conta, de-n viață

Trait-ai în minciuni .

Așa că încă-i vremea,

Să îți procuri uleiul,

Aproprie-te de Domnul,

Și cere-i untdelemnul.

Ca-n ziua minunată,

Când Domnul va veni,

Să-și ia a Sa mireasă,

Pe nori să-I poți ieși.

Revenire

Când plictisiți de-atâta așteptare,

Vor spune c-ai uitat sa vii,

Să ridicăm privirea către zare, 

Căci Tu pe nori te vei ivi. 

Păcatul, când va fi la culme,

Și chiar și-ai Tăi vor accepta, 

C-așa-i normal sa se întâmple, 

Că nu e lumea chiar așa rea. 

Atunci cei ce vor fi în stare,

Să nu numească negrul - gri,

Cei ce mai stau în asteptare,

Pe nori în față - Ți vor ieși.

Va fi o zi infricoșată, 

Pentru acei ce au uitat,

Că cea din urmă judecată,

Se va-ntâmpla cu-adevărat. 

Dar cei ce încă mai așteaptă, 

Ca Tu la ceruri să-i răpești, 

În veci de veci îți vor da slavă, 

Căci Tu ești cel ce-n veci Domnești. 

În chip vrednic de Domnul.

 De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleţi de cunoștinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștinţa lui Dumnezeu, întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare cu bucurie , mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moștenirea sfinţilor, în lumină. 

Coloseni 1:9‭-‬12VDC

De vrei să fii vrednic de Domnul,

De-a Sa chemare minunată,

Citește zilnic din Scriptură,

Să-I afli voia revelată. 

Fii înțelept și Îl ascultă,

Nu te-ndoi de El nicicând, 

Pricepe ce vrea de la tine,

Și teme-te de Cel ce-I Sfânt. 

Și-astfel plăcut vei fi de Domnul,

Și vei aduce multă roadă,

Și fapte bune tu vei face,

Căci de aproape-L vei cunoaste.

Vei creste zilnic în putere, 

Și vei avea răbdare multă, 

Vei suferi cu bucurie, 

Căci știi că Domnul te ajută. 

Iar în final Îi vei da slavă,

Când moștenire vei avea,

Cu aceia ce aici în lume,

Tânjesc după venirea Sa. 

În ceruri ca și pe pământ

In ceruri ca și pe pământ 

Dacă acasă-n odăiță 

Nu poți cu Domnul ca să stai,

Cum vei putea o veșnicie,

Să fii cu Dumnezeu în rai?

Dacă-n biserica trei ceasuri, 

Îți par că nu se mai sfârșesc, 

Cum vei putea o veșnicie, 

Să cânți cu cei ce Îl slăvesc? 

Dacă aici nu poți cu frații, 

În rugăciuni să te unești, 

Cum vei putea în veșnicie, 

Cu ei pe Domnul să-L slăvești? 

Cum poți să spui aici în lume, 

Că Tu pe Domnul Îl iubești, 

Când tu prin modul tău de viață, 

Contrariul, chiar, îl dovedești? 

De vrei, totuși, ca-n veșnicie, 

Să fii cu Dumnezeul Sfânt, 

Începe să trăiești cu Domnul, 

Precum în cer, și pe pământ. 

Prieten cu Dumnezeu

 Să fii cu Dumnezeu prieten,

La fel ca Avraam străbunul,

Cel care L-a crezut pe Domnul

Cum n-ar mai fi crezut niciunul.

S-alegi ca Lui să-I faci pe voie, 

Chiar dacă ți se pare greu, 

Căci El îți vrea Supremul Bine:

Să fii un fiu de Dumnezeu .

Să fii cu Dumnezeu prieten

Ca și Enoh cel din vechime,

Cel ce-a umblat cu El prin lume,

Pân' a ajuns în înălțime.

S-alegi și tu ca patriarhul, 

Să umbli zi de zi cu El, 

Și când pe nori se va întoarce, 

Să știi că te va lua în cer.

Căci știi că de-L alegi anume, 

Pe El ca cel mai scump amic,

Chiar de vei trece prin furtună

Nu te vei teme de nimic .

Să stai cu El în părtășie, 

Cât timp trăiești, în orice zi, 

Și dincolo în veșnicie, 

Nicicând nu te vei plictisi. 

Dar, de aici, în astă viață,

Pe Dumnezeu îl ocolești,

Cum vrei atunci să-I stai în față? 

De ce vrei să te păcălești?

Alege astăzi, pentru ziua

În care Domnul va veni, 

Să nu regreți o veșnicie, 

Că nu ai vrut cu El să fii.