Tu om creat de Dumnezeu,
Să-I porți în lume chipul,
De ce te-mpotrivești mereu,
Să Îi asculți cuvântul?
De ce nu vrei s-asculți atunci,
Când Dumnezeu te mustră,
Și-n loc ca viața să ți-o schimbi,
Ignori a Sa poruncă.
De ce refuzi ca să accepți
Că propriile-ți păcate,
Chiar dacă ție îți par mici,
Te duc direct la moarte.
De ce te-ncrezi în ce-ai făcut
În viața asta bine,
Sperând că se va compensa
Cu tot ce n-a fost bine.
Tu nu știi că in ziua Domnului,
Când da-vom socoteală,
Nu poți purta în fața Lui,
O haină ce-i pătată?
Dar azi, să știi că încă-i Har,
Și dacă nu vrei iadul,
Să îl cunoști pentru vecii,
Mai poți să-ți plângi păcatul.
Mai poți veni la crucea Lui,
Să mai primești iertarea,
Și haina albă s-o primești,
Căci mare-i îndurarea.
Dar nu uita că asta poti
S-o faci doar cât trăiești,
Căci după moarte nu mai ai
Cum să te pocăiești.
Așa că nu mai amâna,
Căci iată nu se știe
Când viața ți-o vei încheia,
Și-urmează o veșnicie.