An binecuvântat

La anul ce-a trecut, de mă gândesc,
Nu am cuvinte Doamne să îți mulțumesc
De cât de mult m-ai binecuvântat,
De cum pe brațe, văd că m-ai purtat.

Părinții noștri sunt o binecuvântare,
Și-ți mulțumim că-i mai avem sub soare,
Iar frați, prieteni, rude câte-avem,
Ne bucurăm sincer când îi  vedem.

Dar ai grijit cu mult mai mult de-atât,
Să fiu mai fericit ca la-nceput,
Că am putut la piept să țin ,
Fetița pentru care-Ți mulțumim.

Că s-a născut, e o minune mare,
Că o avem e-o binecuvântare,
Ne-ai pus prin ea credința la'ncercare,
Și ai lucrat un pic și la răbdare.

Și te rugăm ca-n anii viitori,
Până în ziua când revi pe nori,
Să ne înveți cum să o educăm,
Să știm cum să o binecuvântăm.

Iar când pe nori vei reveni,
Și pe ai tăi îi vei răpi,
Să fim cu Tine ne dorim,
În veci de veci toți trei. Amin.

Sunt modest-dar să se știe

Sunt modest- dar să se știe

Pazeste-mă, oh, Doamne, de mândrie,
Deși n-o recunosc in viața mea,
Dar ce creștin e conștient de dânsa ,
Când ea-i prezentă în  viața sa?

Păzește-mă de falsa modestie,
De-a spune lumii: "cât sunt de smerit",
Și eu de fapt să fiu plin de mândrie,
Să fiu un foarte mare ipocrit.

Te rog să nu mă lași vreodată
Să uit, că dacă-s îngâmfat,
Am toate șansele să cad deodată,
Și să m-afund în greu păcat.

Si de mă cred cumva superior,
Acelora ce sunt mai ne-nvățați,
Ajuta-mă, smerit, să mă cobor,
Să tac, s-ascult și să-i respect ca frați.

Și ca să nu devin un fariseu,
Să nu devin un mare îngâmfat,
Vreau să îmi pun pe crurce propriul eu,
Să fiu ca un copilul Tău cu adevarat.

Să fiu onest ca pruncul nou născut,
Să recunosc că-s dependent de Tine,
Să te iubesc și să iți fiu placut,
Și orice fac, Tu să te vezi în mine.