Tu maladie ce-ai venit în lume,
Ca să ne-arăți că suntem vinovați,
În loc ca să ne-ndrepți spre rugăciune ,
Parcă ne faci și mai înverșunați.
Azi omenirea parcă-și vrea sfârșitul,
Căci Sodomiți-s ridicați în rang,
Și-n școli de astăzi se predă păcatul,
Și creștinismul e numit retard.
Azi Dumnezeu este subiect de glumă
Căci pe pământ e plin de "dumnezei",
Iar cei ce-ar trebui de El să spună,
De multe ori, parcă ar fi atei.
Oh, de-am veni și noi cu pocăință,
Ca Ninivenii de-altădat',
Am fi din nou plini de speranță,
Și-am arunca la ghenă ce-i stricat.
De ne-am trezi și am citi cuvântul,
De-n rugaciune noi mai mult am sta,
Atunci cu siguranță și Prea Sfântul,
Iertarea de păcat ne-ar acorda.
Și am cânta toți plini de bucurie,
C-avem nădejdea chiar în El,
Știind că și-n această pandemie,
Izbânda este doar cu Dumnezeu.
