Izbânda este doar cu Dumnezeu

Tu maladie ce-ai venit în lume, 

Ca să ne-arăți că suntem vinovați, 

În loc ca să ne-ndrepți spre rugăciune , 

Parcă ne faci și mai înverșunați. 

Azi omenirea parcă-și vrea sfârșitul, 

Căci Sodomiți-s ridicați în rang, 

Și-n școli de astăzi se predă păcatul, 

Și creștinismul e numit retard.

Azi Dumnezeu este subiect de glumă 

Căci pe pământ e plin de "dumnezei", 

Iar cei ce-ar trebui de El să spună,

De multe ori, parcă ar fi atei. 

Oh, de-am veni și noi cu pocăință, 

Ca Ninivenii de-altădat', 

Am fi din nou plini de speranță, 

Și-am arunca la ghenă ce-i stricat. 

De ne-am trezi și am citi cuvântul, 

De-n rugaciune noi mai mult am sta, 

Atunci cu siguranță și Prea Sfântul,

Iertarea de păcat ne-ar acorda. 

Și am cânta toți plini de bucurie, 

C-avem nădejdea chiar în El, 

Știind că și-n această pandemie, 

Izbânda este doar cu Dumnezeu.