Când mă gândesc la dragostea-Ți măreață
Cu care Tu, oh Doamne, m-ai iubit,
Sunt conștient că nu-mi ajunge-o viață,
Să-ți mulțumesc din ce m-ai izbavit m-ai izbăvit.
Când mă gândesc ce grea osândă,
Spre-a mă salva, Tu Doamne, ai primit,
Realizez ce dragoste profundă,
Avut-ai pentru un nenorocit.
Când mă gândesc că m-ai chemat pe nume,
Când eu de Tin' nici nu voiam s-aud,
Și ai așteptat să mă întorc din lume
Cum oare aș putea ca să nu Îți cânt ?
Când mă gândesc ce mare sărbătoare,
Va fi când Tu pe nori vei reveni,
Aștept cu și mai mare nerăbdare,
Clipa când Tu la Tin' ne vei răpi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu