marți, 6 septembrie 2011

Scopul Scripturii

Într-o seară în timp ce meditam la versetele din 2 Timotei 3 :16-17 "Toată Scriptura este insuflată de Dumnzeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea întelepciune în neprihănire,  pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic la orice lucrare bună." am început să scriu aceste versuri:


Tu, Doamne, n-ai lăsat Scriptura
Ca eu să am ce să citesc.
Ci ai lăsat învăţătura
Ca eu să ştiu cum să trăiesc.

Cuvântul Tău, trimis în lume,
Nu va rămâne făr’ folos
Ci va da rod ales, anume
Ne va vorbi despre Cristos!

Al meu dreptar fie Cuvântul.
Cel inspirat de Dumnezeu.
Că-n El citesc de legământul
Ce-mi dă speranţă când mi-e greu.

Iar când greşesc , tot EL mă mustră.
Şi-mi spune să mă pocaiesc.
Şi tot în EL e-nţelepciunea
Ce mă învaţă să trăiesc .

O viaţă în neprihănire.
Deşi aşa-i de greu aici!
Dar vine-o zi cu fericire,
Când vom zbura spre vesnicii.

Şi-om  sta la masă, cu-al nost’ mire,
Ne vom numi desăvârşiţi!
Destoinici la orice e bine,
Căci noi suntem de EL iubiti.


Noaptea de 11-12 iulie 2011

luni, 5 septembrie 2011

Crestinismul de fatada

De câţiva ani mă sperie unul dintre versetele din Apocalipsa, mai exact Apocalipsa 3:1b “Ştiu faptele tale: că îţi merge numele, că trăieşti, dar eşti mort".
De fiecare dată când citesc acest verset mă sperie ideea  următoare: “îţi merge numele, că trăieşti, dar eşti mort". Cum pot alţii să spună despre cineva că este viu, dar să fie mort ?
Duminica aceasta am mers la biserică la Golgota şi deşi nu a fost amintit acest pasaj în predică,  gândul meu a zburat înspre el. Predica era despre viaţa lui Roboam şi practicarea unei religii de faţadă.
M-a marcat ideea de persoană care pretinde că are o relaţie adevărată cu Dumnezeu, dar care în ascuns trăieşte în păcat şi religiunea sa este de fapt de faţadă.
În 1Ioan1:6 scrie : "Dacă zicem că avem părtăşie cu EL, şi umblăm în întunerec, minţim şi nu trăim adevărul."
Uneori, creştinul este tentat să pretindă că este aproape de Dumnezeu, dar, de fapt, să trăiască în vicii şi păcate ascunse .
Poate că nu ar strica dacă în fiecare săptămână (dacă nu chiar azi) ne-am analiza vieţile noastre, să vedem dacă nu cumva sunt în viaţa noastră anumite sau ispite care strangulează relaţia noastră cu Dumnezeu şi care, poate, netratate ne pot duce la versetul de la care am plecat “Îţi merge numele, că trăieşti, dar eşti mort”
La final,  vă invit, aşa cum spune în Romani 13:13 “Să trăim frumos ca în timpul zilei , nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă".
Fie, dar,  să lepădăm orice urmă de ipocrizie din relaţia noastră cu EL şi să ne pese doar de ce spune EL despre noi, nu şi de părerea pe care o au alţii despre religiunea noastră. 


duminică, 4 septembrie 2011

Ilie

Cand Dumnezeu i-a vorbit lui Ilie pe munte l-a intrebat;"ce faci tu aici, Ilie?" iar raspunsul lui ilie a fost urmatorul : "Am fost plin de ravna pentru Domnul Dumnezeul ostirilor".
Uneori in viata noastra de crestinu suntem la fel ca si Ilie intrebati ce facem acum
In timp ce imi puneam aceasta intrebare mi-am dat seama ca sunt si eu ca si Ilie un om care raspunde cu Am fost




Oh Doamne, stau ca şi Ilie
Şi orice-ntrebi îţi spun :“am fost” !
Dar, ce  fac eu acum  pe glie?
Mă tem că stau fără de rost.

Am fost şi eu ca şi profetul,
Om plin de râvna pentru Tine…
Dar încercările, văd bine
Că lasă urme-adânci în  mine.

Si chiar de ştiu că nu sunt singur
Eu însă aşa mă văd acum,
Iar pasul îmi este nesigur
Şi greu îmi pare al meu drum.

Aşa mă-ndrept spre munte Doamne,
S-ascult acol’ ce vrei să-mi spui!
Accept mustrarea de la Tine
Şi numai Ţie mă supun!

Voi auzi şi eu din grota,
Ca şi Ilie-un susur blând,
Şi nu voi pierde nici  o iota
Din ce-mi va spune-al Tău Cuvânt !

DA! ştiu  că lupta nu mi-e gata,
Şi alergarea n-am sfârşit.
Te rog, doar să-mi mai dai putere
Să fac tot  ce n-am izbutit.

joi, 18 august 2011

Sămânţa de arţar


Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel cand int-altul, dar omul nu ia seama (Iov33:14)
In data de 27 iunie pe cand ma intorceam de la mormantul tatalui meu mi-a cazut in fata o samanta de artar. Vazand cum se invarte mi-am dat seama ca de multe ori si noi suntem la fel cu elicea de artar :( avem aceasi traiectorie descendenta invartindu-ne in jurul propriei axe. 
in acea seara am inceput aceasta poezie : 

Samanta de artar

Mă-nvârt în jurul axei mele
Ca şi sămânţa de arţar
Şi tot în jos mă duc, ca dânsa,
Şi-mi pare rau o, Doamne, iar!

Sunt gol şi fără de putere.
De n-ai fi Tu, m-aş prabuşi!
Dar ştiu că Tu-n orice durere
Cu mine-alături ai să fii!

Mă simt slăbit şi gol, Stăpâne.
Şi tot mă zbat să fiu ce-am fost,
Dar dacă-ncerc fară de Tine,
Mă lupt în vânt.şi fara rost.

Mă lupt cu firea mea haină.
Şi mai mereu mă văd înfrânt.
Dar ştiu că de-s  căzut în tină,
Tu mă ridici cu-al Tău Cuvânt.

Dar ştiu că Tu îmi eşti alături!
Şi mă ridici, mă întăreşti.
Când strig spre Tin în rugăciune.
Eu ştiu că Tu cu mine eşti!

Mă-nvârt în jurul axei mele
Ca şi sămânţa de arţar
Dar Tu Stăpânul vieţii  mele
Mă întăreşti şi îmi dai har

Să pot privi  din nou spre Tine,
Să-ţi cânt căci  Tu m-ai mântuit
Si nu ştiu ce-ai vazut la  mine
Dar  multumesc că m-ai iubit.


27-29 mai 2011