Într-o seară în timp ce meditam la versetele din 2 Timotei 3 :16-17 "Toată Scriptura este insuflată de Dumnzeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea întelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic la orice lucrare bună." am început să scriu aceste versuri:
Tu, Doamne, n-ai lăsat Scriptura
Ca eu să am ce să citesc.
Ci ai lăsat învăţătura
Ca eu să ştiu cum să trăiesc.
Cuvântul Tău, trimis în lume,
Nu va rămâne făr’ folos
Ci va da rod ales, anume
Ne va vorbi despre Cristos!
Al meu dreptar fie Cuvântul.
Cel inspirat de Dumnezeu.
Că-n El citesc de legământul
Ce-mi dă speranţă când mi-e greu.
Iar când greşesc , tot EL mă mustră.
Şi-mi spune să mă pocaiesc.
Şi tot în EL e-nţelepciunea
Ce mă învaţă să trăiesc .
O viaţă în neprihănire.
Deşi aşa-i de greu aici!
Dar vine-o zi cu fericire,
Când vom zbura spre vesnicii.
Şi-om sta la masă, cu-al nost’ mire,
Ne vom numi desăvârşiţi!
Destoinici la orice e bine,
Căci noi suntem de EL iubiti.
Noaptea de 11-12 iulie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu