Fericirile

De vrei să fii cu-adevarat,

O veșnicie fericit,

Nu e deajuns să fii bogat,

Si nici măcar să fii iubit. 

C-adevărata fericire, 

Este atunci când realizezi

Că Dumnezeu ți-oferă harul,

Ca cerul Său să-l moștenești.

Când realizezi ca fără jertfa,

Și fără sângele Lui sfânt, 

Întreaga lumii bogăție, 

E toată goana după vânt. 

Cand realizezi, și-ți plângi păcatul, 

La crucea Mielului junghiat, 

El vine și-ți dă mângâierea,

Spunand :"Ești reabilitat!”

De vrei să moștenești pământul, 

Mai urcă către cer o treaptă , 

Tu să arăți că ai în viață , 

Blândețea, a Duhului Sfânt roadă. 

Dorește-n viata ta sfintirea, 

Ca un flămând coaja de pâine, 

Și vei avea neprihănirea, 

Căci viața El și-a dat pe cruce. 

Ai milă pentru omenire, 

Căci și tu milă ai primit, 

Căci de nu se îndura de tine, 

În iad sfarsitul ți-ai fi găsit. 

Păstrează-ți inima curată, 

Nicicând să nu fii ipocrit,

Și-L vei vedea pe El în față, 

Când ziua sfântă va veni. 

Cu cei din jur, mereu, fă pace, 

Și caută să îi câștigi, 

Așa cum Tatăl tău din ceruri, 

Făcu când Fiul și-a jertfit. 

Când cei ce nu-nțeleg Scriptura,

Că o respecți te-or ocărî, 

Să știi că vă veni și clipa,

Când cerul îl vei moșteni. 

Când pentru Domnul suferi-vei, 

Să-I mulțumești ca ți-a permis, 

Să urci pe scară pân' la capăt, 

Și-n rai vei fi de El primit.