Rob si fiu

Mă iartă astăzi că am spus
Că Tu îmi ești Stăpânul,
Și nu te-am respectat supus,
Cum mi-ar cere statutul.

Mă iartă iarăși că ades
Numitu-Te-am Părinte
Dar nu m-am comportat ales
Ca fiu în cele sfinte.

Mă iartă că nu Te sfințesc
Cum trebuie în lume,
Ca nu se vede cum trăiesc,
Ca port azi al Tău nume.

Mă iartă iarăși că pretind
C-astept a TA venire,
Dar nu stau zilnic suspinând
Să vină al nostru Mire.

Și mai pretind că îmi doresc
Ca voia-Ti să se facă,
Dar vai, mă tem că nu traiesc
Cum trebuie în faptă.

Ştiind că Domnul a murit

Ştiind că Domnul a murit

Purtând păcatul meu pe cruce,

Eu cred azi că sunt mântuit,

Salvat prin Sfântu-I Sânge

Ştiind că Domnu' a-nviat,

Eu am nădejdea Învierii,

Prin moartea Lui sunt înfiat

Şi-aştept minunea revenirii.

Prin moarte biruit-a moartea

Şi astfel ne-a adus sperantă,

Căci ne-a promis că scrie Cartea

Cu cei ce au eterna viaţă.

Turnesol

Astăzi m-am repus să citesc cartea lui James Brian Smith- Dumnezeu cel bun și frumos.

În introducerea cărții autorul scrie:

„Nu știu dacă ai prins moda brățărilor care arătau starea sufletească a purtătorului. Aceste brățări își schimbau culoarea în funcție de starea de spirit a purtătorului.(În realitate, culoarea se schimba în funcție de temperatura corpului, dar vânzătorii au încercat să convingă cumpărătorii că era vorba de starea lor de spirit și, desigur, au câștigat mult cu aceste brățări.) Ce ar fi dacă ar exista brățări care să indice dragostea față de Dumnezeu? Ele să arate cât de mult Îl iubește pe Dmnezeu purtătorul lor. Dar dacă ar fi obligatorie purtarea lor ?”

După ce am citit introducerea am scris următoarele versuri:

Dac-ar vedea întreaga lume

Cât îl iubesc pe Dumnezeu,

Ce-ar spune oare despre mine?

Sunt un creștin? Sau fariseu?

De-ar fi să se-oglindească astăzi,

Pe fața mea, tot dorul meu,

Ce ar vedea întreaga lume?

Chiar îl iubesc pe Dumnezeu?

Retrospectivă

De anul nou, când clopotele bat

E timpul să mă-ntreb ce-am realizat.

Acum când anul s-a sfârșit,

Să mă întreb cât timp am risipit.

Puteam, știu bine, să îl investesc.

Din când în când o carte să citesc,

Dar eu am stat nepăsător

Privind spre un televizor.

Puteam ca Habacuc ca să veghez

La ce îmi spui puteam să meditez,

Dar eu am preferat să dorm,

Că poate îmi vorbești și-n somn.

Și câte oare-aș fi făcut

De timpul meu n-aș fi pierdut?

Fiind învins de propriul meu confort,

Nevrând să fac nici un efort.

Steaua

O nouă stea a răsărit,

Și magii-ndată au pornit

Să-L caute neîntârziat

Pe Pruncul Împărat.

Dar cei care citeau Scriptura,

Si care-aveau învatatura,

Nici măcar nu s-au deranjat

Să-L caute pe Împarat.

Doar cei ce asteptau veghind

Aud pe câmp primul Colind,

Și chiar de era doar copil,

În față-i s-au plecat umil.

Iar astăzi doar cel credincios

Îl mai serbează pe Cristos,

Căci lumea-ntreaga în Ajun

Îl caută pe moș Crăciun.

24-25 decembrie 2015

Cristos a înviat

Eu nu-ți spun „Paște fericit!”
Că nu ești animal să paști!
Ci-ți spun că Cel ce a murit
Purtând pe lemn al nost’ păcat
Trăiește! Domnul a 'nviat!

Căci El venit-a din iubire
Să fie-o cale către cer,
Ca astfel sa avem unire,
Cu Dumnezeu prin Sfântul Miel!

Întreaga vină a omenirii
A luat-o El asupra Sa,
S-avem noi șansa întâlnirii ,
Cu Dumnezeu prin jertfa Sa!

Ca astăzi să avem speranță
Că într-o zi îl vom vedea.
Vom fi cu Domnul față-n față
Când trâmbița va răsuna!

Lot

Ce greu îmi pare drumul ce urcă printre stânci

Și ce mănoasă-i valea ce duce in câmpie!

Așa că dragă Avraame, rămâi tu sus in munți,

Căci eu aleg în viață să am doar bucurie!

M-ai pus s-aleg în viață care-mi va fi destinul.

Și mi-a plăcut ideea să am o viață bună,

Deci am s-aleg bătrâne, să nu cunosc suspinul,

Și-oi coborâ în vale, că pare tare bună!

Ce-i drept, acolo-n vale păcatul e în floare!

Și chiar Sodoma însăși acolo e zidită,

Dar nu mă tem de asta, eu cred că sunt mai tare!

Eu mă cunosc prea bine, birui orice ispită!

Nu intru în cetate, ci voi rămâne-afară…

Sau poate pân' la poartă să vizitez voi merge!

Nu vreau ca al meu suflet să simtă ca povară

Întreaga desfrânare ce pân’ la ceruri crește.

Dar, vai! A mea soție nu pare mulțumită

Și nu mai vrea să doarmă în cort, jos pe pământ.

Și eu aș vrea să fie în viață fericită,

Așa că-mi fac o casă să fiu ferit de vânt!

La fel ca Lot acela ce-alese compromisul,

În loc ca prin credință să își trăiască viața,

Aleg și eu adesea să explorez confortul

Și să ignor mustrarea-Ți, si să-Ți ignor povața…

Dar ca pe Lot, Tu Doamne, de mână iar mă iei,

Și îmi arăți cărarea ce duce în Țoar

Și azi o noua sansă pe munte Tu îmi dai,

Să-ȚI mulțumesc de viata ce am primit-o-n dar!