Lot

Ce greu îmi pare drumul ce urcă printre stânci

Și ce mănoasă-i valea ce duce in câmpie!

Așa că dragă Avraame, rămâi tu sus in munți,

Căci eu aleg în viață să am doar bucurie!

M-ai pus s-aleg în viață care-mi va fi destinul.

Și mi-a plăcut ideea să am o viață bună,

Deci am s-aleg bătrâne, să nu cunosc suspinul,

Și-oi coborâ în vale, că pare tare bună!

Ce-i drept, acolo-n vale păcatul e în floare!

Și chiar Sodoma însăși acolo e zidită,

Dar nu mă tem de asta, eu cred că sunt mai tare!

Eu mă cunosc prea bine, birui orice ispită!

Nu intru în cetate, ci voi rămâne-afară…

Sau poate pân' la poartă să vizitez voi merge!

Nu vreau ca al meu suflet să simtă ca povară

Întreaga desfrânare ce pân’ la ceruri crește.

Dar, vai! A mea soție nu pare mulțumită

Și nu mai vrea să doarmă în cort, jos pe pământ.

Și eu aș vrea să fie în viață fericită,

Așa că-mi fac o casă să fiu ferit de vânt!

La fel ca Lot acela ce-alese compromisul,

În loc ca prin credință să își trăiască viața,

Aleg și eu adesea să explorez confortul

Și să ignor mustrarea-Ți, si să-Ți ignor povața…

Dar ca pe Lot, Tu Doamne, de mână iar mă iei,

Și îmi arăți cărarea ce duce în Țoar

Și azi o noua sansă pe munte Tu îmi dai,

Să-ȚI mulțumesc de viata ce am primit-o-n dar!

Efort zadarnic

Zadarnic cauți fericirea
În viața de pe-acest pământ,
Dacă refuzi s-accepți iubirea
Celui ce e de-a pururi Sfânt!

Zadarnic cerci prin surogate
Să cauți micile plăceri,
De nu-L pui mai presus de toate,
Vei da la urmă de dureri...

Zadarnic vrei pe munte,
Stând în singurătate,
Să-ncerci prin meditare
Să scapi de eterna moarte! 

Zadarnica-i cercarea
Chiar şi prin fapte bune, 
Dacă ignori salvarea
Venită-n al Său nume! 

Sunt bune acestea toate,
Dar fără de Cristos,
Oricât ar fi de multe, 
Sunt fără de folos!

Căci doar prin jertfa-I Sfântă 
Suntem salvaţi, prin har.
El greaua noastr-osândă 
Purtat-a la calvar.

Armura

La brâu, mereu să fii încins

Cu adevarul nepătat,

Ca să nu poți să fii învins

De a-l minciunii mici păcat.

Pe piept să porți neprihănirea,

Ca platoșă în lupta grea.

Să birui astfel ispitirea

Ce-i zilnic înaintea ta.

Picioarele-ți fie'ncălțate

Cu-a Sfinte-i Evanghelii zel,

Ca zilnic ele să te poarte,

Să poți s-atingi al tău sfânt țel!

În mâna stîngă, scutul tare,

Credința ta de ne înfrânt

Chiar de-ncercarea fi-va mare,

Tu te încrede-n Cel ce-I Sfânt!

Pe cap, ia coiful mântuirii,

De îndoieli să te ferească,

Iar siguranța învierii

Întreaga viață te-nsoțească!

În mâna dreaptă să ți tare

A Duhului din ceruri spadă!

Ea e cuvântul celui care

Îți dă să porți armura toată.

Și astfel echipat de luptă

Să nu te temi de-al tau vrășmaș

Tu ai victoria asigurată

Căci ești al Domnului urmaș!

Bilanțul

Privind la anul ce-a trecut,

Mă-ntreb de oare-aș fi putut

Să mă apropii mult mai mult de Tine.

Să stau mai mult în post și rugăciune...

Și realizez, Stăpâne, azi, smerit,

Că și-anu ăsta fost-am ipocrit.

Că plânsu-m-am ades că timp nu am,

Da’-n multe alte forme îl pierdeam.

Mă plâng adesea că sunt istovit,

Dar mai nimic eu nu am isprăvit !

Din ce la început eu mi-am propus,

Puține la final eu am adus.

Și-acum, când anu-i la final,

Îmi fac bilanţul meu anual.

Mă plec din nou să-mi cer iertare

Și-o să mai fac o încercare.

Să îmi rezerv eu vreau anume,

Mai mult timp pentru rugăciune.

Și înc-un timp vreau să-mi rezerv

Să stau în liniște, s-observ.

Ce vrei Tu, Doamne, să-mi arăți,

Și nu apare scris în cărți.

Ce vrei Tu, Doamne, să mă-nveți,

În zori de zi, când mă deștepți.

Fii înțelept!

Să fii mai înțelept ca magii
Ce au ales în noaptea aceea
Să meargă să aducă omagii
Noului rege din Iudeea !

Tu nu-i urma-n a lor plimbare
Ce au făcut pe la palat,
Ci urmărește steaua care
Ți-arată drumu’-adevărat !

Te du’ la ieslea cea umilă
În care Cel din veșnicii
Alese să-și înceapă drumul 
Printre-a oamenilor fii !

Și pleacă-te umil în fața-I,
Că-I al vieții Împărat
Și mulțumește-I de viaţa
Ce El în dar ți-a dat

Eclesiastul 11:9

Te bucură în a ta tinerețe

și vesel tu mereu să fii!

Dar nu uita, că da-vei socoteală

De cum ales-ai viața a-ți trăi.

și nu uita că toate-s trecătoare

În viața de pe-acest pământ -

De investeşti în lucruri trecătoare,

Nu le vei lua cu tine în mormânt!

De cum trăit-ai în această viață,

Nu va fi nimeni altul întrebat,

Ci totul fi-va dat pe față

În ziua când tu fi-vei judecat.

Dar dacă alegi ce este bine,

Căutându-L zi de zi pe Dumnezeu,

Atunci EL își va aminti de tine

Și te va lua cu EL in raiul sau.

Fii gata

Un singur lucru-i cert în viață :
Că într-o zi se va sfarși
Așa că singura povață
E să fii gata de-acea zi.

Căci vine clipa de pe urmă
Când Domnul te va judeca,
Vei fii fie în a Sa turmă,
Fie în iad te vei pleca.

De cum trăit-ai a ta viață,
Nu va fi altul judecat -
De n-ai căutat a Lui povață,
Să știi că fi-vei condamnat.

Deci azi, să-ți cauți mântuirea,
Plângând păcatul la calvar -
Căci acolo găsești  salvarea,
Venită doar prin Sfântul Har.