Rob netrebnic

Eu știu că -s doar un rob netrebnic,

Căci am făcut doar ce-s dator,

Și-adesea am fost șovăielnic, 

Și am lucrat fără de spor. 

Și recunosc, mai calc în străchini, 

Și prin aceasta Îl rănesc, 

Dar știu că pot găsi iertare,

Dacă de vină căiesc. 

Eu știu că orice faptă bună,

Aș face spre a-L impresiona,

Nu aș putea să fac lumină,

Și vina a-mi justifica.

Dar știu că într-o zi pe cruce,

Păcatul meu El l-a purtat,

Si astăzi robul cel netrebnic,

Poate cânta, căci e salvat.

Eu îmi cunosc bine Stăpânul,

Și știu că dacă voi veghea,

De m-a găsi în așteptare,

De mine se va bucura.

Și până El pe nori veni-va,

Eu zilnic mă voi strădui,

Să îmi pot împlini menirea,

Mereu mai bine a-I sluji.

1 Corinteni 10:13

De-n lumea asta nu disper, 

Când toate-n jur sunt rele, 

E fiindcă am un Tată-n cer, 

Ce e Stăpân și peste stele. 

Și când se-ntâmplă-n viața mea, 

Să trec prin încercare, 

Eu știu că sunt în mâna Sa, 

Și am o alinare. 

Căci știu că El n-a 'ngădui, 

Să vină vreo' ncercare, 

Pe cari să n-o pot birui, 

Prin El sunt și eu tare! 

Când alergarea-mi voi sfârși,

Eu știu că mă așteaptă,

Și îmi va spune: "Bun venit "

De-acuma ești acasă.

Vierul

 Azi a venit vierul, 

Cu foarfeca în mână, 

Să-și curățească vița, 

S-aducă roadă bună. 

Se uită cu atenție ,

La orișice mladiță, 

Să nu fie uscată, 

Să-și ia seva din viță.

Să vadă de-nfloreste, 

De va aduce rod, 

Iar cea ce nu rodește, 

O taie și - îi dă foc. 

Tu frate ești mladița, 

Iar via e Cristos, 

Ce vede-n tin' Vierul? 

Rodești? Ai vre-un folos? 

Când vi la adunare, 

Tu vi sa te închini? 

Sau doar din inerție 

Cu frații tăi te-aduni? 

Rodești spre viața nouă, 

Ce ai primit în dar? 

Sau calci tu legământul, 

Și pierzi al vieții far? 

Te-ntreabă chiar acuma, 

Cum ești tu cu Cristos? 

Ca-n ziua de pe urmă, 

Să poți fii bucuros.

Să nu te temi de moarte.

 Alexandru Vlahuță zicea: 

"Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei."

Să nu te temi de moarte,

Ci de-a ei veșnicie,

Căci viața în păcate,

Atrage-a ei urgie.

Fii conștient de asta,

Cât timp vei mai trăi,

Căci n-ai să scapi de dânsa, 

Făr' a te pocăi. 

Oricâte fapte bune,

Să faci ai încerca, 

Nu vei putea vreodată 

Prin ele a te salva. 

Căci nu-i nimic în lume, 

Să poată mântui, 

Afar' de Sfântul sânge, 

Vărsat din trupul Lui. 

Păcatul tău aruncă-l, 

La crucea lui Cristos, 

Căci El încă te-așteaptă,

Oh, suflet păcătos.

Te-ncrede doar în Isus, 

Pe El să îl urmezi, 

Întreaga ta viață, 

Lui să-I încredințezi. 

Și-apoi putea-vei spune, 

Făr' teamă de - a greși, 

Că moartea e anume, 

Un pas spre veșnicii.

Așteptare

Așa de mult timp a trecut, 
De când ai spus c-ai să revi, 
Că mulți din cei  ce au crezut, 
Au început a se-ndoi. 

Dar știu că n-ai spus niciodată, 
Ceva ce nu s-a împlinit,
Și-al Tău Cuvânt devine faptă, 
Exact la timpul sorocit. 

Și Tu nu'ntârzi cum cred alții, 
Ci înc' aștepți cu nerăbdare, 
Ca oamenii să se trezească, 
Și ca să - i scapi de la pierzare. 

Azi văd că vremea e aproape, 
Căci omenirea s-a stricat, 
Și-n legi simțim venin de șarpe, 
De parcă totu-i răsturnat. 

Și în curând pe nori veni-vei, 
Ca să ne iei acas' în cer,
Dar oare câți din noi gasi-vei, 
Având în vase untdelemn?

20-22 martie 2021

Când mă gândesc

Când mă gândesc la dragostea-Ți măreață

Cu care Tu, oh Doamne, m-ai iubit,

Sunt conștient că nu-mi ajunge-o viață,

Să-ți mulțumesc din ce m-ai izbavit m-ai izbăvit.

Când mă gândesc ce grea osândă, 

Spre-a mă salva, Tu Doamne, ai primit, 

Realizez ce dragoste profundă, 

Avut-ai pentru un nenorocit.

Când mă gândesc că m-ai chemat pe nume, 

Când eu de Tin' nici nu voiam s-aud, 

Și ai așteptat să mă întorc din lume

Cum oare aș putea ca să nu Îți cânt ? 

Când mă gândesc ce mare sărbătoare, 

Va fi când Tu pe nori vei reveni, 

Aștept cu și mai mare nerăbdare, 

Clipa când Tu la Tin' ne vei răpi. 

Izbânda este doar cu Dumnezeu

Tu maladie ce-ai venit în lume, 

Ca să ne-arăți că suntem vinovați, 

În loc ca să ne-ndrepți spre rugăciune , 

Parcă ne faci și mai înverșunați. 

Azi omenirea parcă-și vrea sfârșitul, 

Căci Sodomiți-s ridicați în rang, 

Și-n școli de astăzi se predă păcatul, 

Și creștinismul e numit retard.

Azi Dumnezeu este subiect de glumă 

Căci pe pământ e plin de "dumnezei", 

Iar cei ce-ar trebui de El să spună,

De multe ori, parcă ar fi atei. 

Oh, de-am veni și noi cu pocăință, 

Ca Ninivenii de-altădat', 

Am fi din nou plini de speranță, 

Și-am arunca la ghenă ce-i stricat. 

De ne-am trezi și am citi cuvântul, 

De-n rugaciune noi mai mult am sta, 

Atunci cu siguranță și Prea Sfântul,

Iertarea de păcat ne-ar acorda. 

Și am cânta toți plini de bucurie, 

C-avem nădejdea chiar în El, 

Știind că și-n această pandemie, 

Izbânda este doar cu Dumnezeu.