Firul cu plumb

Firul cu plumb

De zeci de ani, pun piatră peste piatră,
La edificiul vieții mele de creștin,
Și-acum mă-ntreb de centrul meu de greutate,
Mai e pe temelie, sau mă-nclin?

De-s ancorat în sfânta-nvățătură,
Ce prin Scriptura Sfântă mi-ai lăsat,
Sau mă ghidez după filozofii moderne,
Și am alt dumnezeu decât Cel Prea înalt?

Azi vreau să iau Scriptura iar în mână,
S-o folosesc ca pe un fir cu plumb,
Să văd dacă zidesc pe stancă,
Sau în nisipuri mișcătoare mă scufund.

Iar ce-am zidit cu lucruri pieritoare,
Ce am crezut că mi-este de folos,
Doresc să demolez de-acum mai bine,
Decât atunci să văd că totul e moloz.

Acum, în ceas de cercetare,
Doresc din nou "firul cu plumb" să-l pun,
Și să m-asigur că în ziua de-ncercare,
Voi sta-n picioare chiar de-ar fi taifun.

Și atunci când va veni testarea,
Prin foc, a tot ce-am construit.
Să nu mă tem că fi-va mistuită,
Căci știu ce materiale-am folosit.

Declarație de dragoste

Pe cruce-ai dovedit iubirea,
Ce în Eden ne-ai declarat,
Și ai ales ca prin jertfirea,
Pe lemn a celui Preacurat,
Să ne arăți ce mare ești,
Și cât de mult poți să jertfești!
Să fim cu Tine-n slăvi cerești,
Căci din vecie ne iubești.

Iar prin mormântul gol de-a pururi,
Ne spui că noi vom învia,
Căci doar așa are rost jertfa,
Ce ai adus-o pe calvar.
Că însăși moartea a înfrânt-o,
Hristos în ziua minunată,
În care a lăsat mormântul,
Și-a devenit întâia roadă a învierii.

Iar când pe nori, L-ai luat la ceruri,
Ne-ai spus că El va reveni,
Și pe acei ce Îl așteaptă,
Pe nori la Tin' îi va răpi.

Dez amăgire ( conștientizarea )

C.S. Lewis spunea:" Creștinii nu spun minciuni, ei le cântă!"

Ades am spus că Te iubesc,
Dar oare pot să dovedesc, 
Prin viața ce eu o trăiesc, 
Prin cât timp astăzi eu petrec
Cu Tine-n părtăsie?

Căci a iubi, făr'a tânji
Să fii cu-a ta iubire,
Mai iute sună a minți,
Când spun: " cu mine vreau să fii "...
Este ipocrizie!

Am spus ades, prin cânt sau vers,
Că Tu ești centrul vieții mele,
Dar astăzi eu am înțeles,
Că doar pretind că Te iubesc,
Că prea puțin, azi mai tânjesc,
Să fiu un ceas cu Tine.

Acum, când eu am inteles,
Trăirea-mi în minciuna,
Vreau iarăși să mă pocăiesc,
Și vreau real să Te iubesc,
Cu Tine-o viață să trăiesc,
Și-apoi o veșnicie.

An binecuvântat

La anul ce-a trecut, de mă gândesc,
Nu am cuvinte Doamne să îți mulțumesc
De cât de mult m-ai binecuvântat,
De cum pe brațe, văd că m-ai purtat.

Părinții noștri sunt o binecuvântare,
Și-ți mulțumim că-i mai avem sub soare,
Iar frați, prieteni, rude câte-avem,
Ne bucurăm sincer când îi  vedem.

Dar ai grijit cu mult mai mult de-atât,
Să fiu mai fericit ca la-nceput,
Că am putut la piept să țin ,
Fetița pentru care-Ți mulțumim.

Că s-a născut, e o minune mare,
Că o avem e-o binecuvântare,
Ne-ai pus prin ea credința la'ncercare,
Și ai lucrat un pic și la răbdare.

Și te rugăm ca-n anii viitori,
Până în ziua când revi pe nori,
Să ne înveți cum să o educăm,
Să știm cum să o binecuvântăm.

Iar când pe nori vei reveni,
Și pe ai tăi îi vei răpi,
Să fim cu Tine ne dorim,
În veci de veci toți trei. Amin.

Sunt modest-dar să se știe

Sunt modest- dar să se știe

Pazeste-mă, oh, Doamne, de mândrie,
Deși n-o recunosc in viața mea,
Dar ce creștin e conștient de dânsa ,
Când ea-i prezentă în  viața sa?

Păzește-mă de falsa modestie,
De-a spune lumii: "cât sunt de smerit",
Și eu de fapt să fiu plin de mândrie,
Să fiu un foarte mare ipocrit.

Te rog să nu mă lași vreodată
Să uit, că dacă-s îngâmfat,
Am toate șansele să cad deodată,
Și să m-afund în greu păcat.

Si de mă cred cumva superior,
Acelora ce sunt mai ne-nvățați,
Ajuta-mă, smerit, să mă cobor,
Să tac, s-ascult și să-i respect ca frați.

Și ca să nu devin un fariseu,
Să nu devin un mare îngâmfat,
Vreau să îmi pun pe crurce propriul eu,
Să fiu ca un copilul Tău cu adevarat.

Să fiu onest ca pruncul nou născut,
Să recunosc că-s dependent de Tine,
Să te iubesc și să iți fiu placut,
Și orice fac, Tu să te vezi în mine.

Visul

Deși a trecut un an de când am scris aceste versuri, nu am nimic de retractat.

De-i vis, nu vreau să mă trezesc,

Căci de o fac, mă tem că-nebunesc.

Că'n visul meu, eu mă căsătoresc

Cu fata pe care-o iubesc.

De-i doar un vis, pe veci să dorm doresc,

Căci n-are rost din somn să mă trezesc.

Eu vreau să cred c-aevea eu trăiesc

Minunea că eu mă căsătoresc.

De-i vis, să fie noaptea lungă,

Ca zorile să n-o ajungă,

Ca inima să nu se frângă

Când zorii visul îl alungă.

Dar cred că totul e adevărat ,

Că astăzi chiar m-am insurat!

Și pot să spun cu-adevărat

Că eu sunt cel mai fericit barbat!

În seara aceasta se împlinește un an de când am citit-o la nuntă.


07-21.10.2017

Noul Iona

În zilele de după referendum m-am trezit asemenea lui Iona că aștept să văd urmările. Din fericire mi-am amintit de modul în care s-au rugat pentru țară Daniel, Ezra și Neemia: "Noi am păcătuit"

Mă iartă Doamne c-am cârtit
De ce se-ntâmplă-n țara mea...
Că prea puțin eu m-am gândit
Că poate e și vina mea.

Și nu că n-aș fi mers la vot,
Sau că nu mi-ar păsa,
Dar prea văzut-am rău-n tot,
Și-am renunțat a mă ruga.

Mă iartă că m-am săturat
Să mă rog pentru țară,
Căci văd că drumu-i spre păcat,
Și duce la ocară.

Mă iartă că am vrut s-aștept
Să  iți văd judecata,
Uitând c-ar fi mai ințelept
Să cer iertarea Ta.

Azi vin din nou să-ți cer iertare
Pentru păcatul țării mele,
Că prin a noastra boicotare,
Ales-am marea desfrânare.