Toma

Nu-l acuza pe Toma,
Că-n ziua de-nviere
N-a fost la adunare,
Cu cei ce se-ascundeau.

Căci de-ar fi fost putință,
Plecau cu toți de vineri,
Ca cei ce spre Emaus
Drumul îl apucau .

Nu-l judeca prea aspru
Că n-a avut credință.
Căci până-n seara cea,
Ei toți s-au îndoit.

Căci multele lor planuri
Vazutu-le au pe toate,
Pe cruce la Golgota
Cum s-au mai risipit.

Ci mai degrab te uită,
Cum mâna el și-o pune
În rana grea din coastă,
Și spune umilit :

Tu Doamne ești Stăpânul,
Pe veci, al vieții mele,
Esti însuși Dumnezeul,
Ce crucea-a suferit.

Ca Eu să am viață,
Tu ai purtat osânda,
Și în mormântul rece
A trebuit să stai.

Dar moartea ai înfrant-o,
Si astăzi am speranța
Că de mă-ncred în Tine,
Cu Tin' oi fi in rai.

12 mai 2024