PLX 145

Și acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala

Faptele Apostolilor 4:29 VDC

Privește, Doamne, către lumea-ceasta,

Și vezi cum vrea copiii să ni ia,

Și dă putere ca-n această încercare,

Copiii Tăi să poată rezista.

Ajută-ne să ne- nvățăm copiii,

S-asculte mai întâi de vocea Ta, 

Și-abia apoi de-nvățătura scolii, 

Să stea-n picioare orișice-ar urma. 

Ajută - ne ca zilnic, prin purtare,, 

Să le-arătăm ce-i viața cu Isus,

Să știe că în orice încercare, 

În El ne-ncredem și privim în sus. 

Ajută-ne să ne petrecem timpul

Ce îl avem alăturea de ei, 

Și împreună să citim Cuvântul, 

Și să cântăm, să ne rugăm cu ei. 

Ca dac-ar reuși vreodată, 

De lângă noi vre-un stat ca să îi ia, 

Să știe c-au alăturea un Tată, 

Ce niciodată nu îi va lăsa. 

Și când veni-va despărțirea, 

De pe acest pământ când vom pleca,

Să știm că vine revederea, 

Căci și copiii noștri Te-or urma. 

Corectitudinea politică

 Corectitudinea politică. 

Ahab, să știi că sunt discriminată,

Că-n țara ta nu pot să mă inchin, 

La zeii mei ce i-am avut odată,

Și asta rău mă umple de venin.

Aveam la mine în casa părintească,

Pe Astarteea și Baal ca zei,

Și-ți cer ca nimeni să nu mă oprească, 

Să mă inchin oricând doresc la ei.

Să nu-ndrăznească să-mi spună Ilie,

Că-n univers e-un singur Dumnezeu,

Căci bine știi că am profeți, o mie,

Ce prorocesc așa cum doresc eu.

Și de-ndrăznește cineva sa spună

Ceva de rău de scumpii zei ai mei,

Te rog ca să mi-l dai pe mână,

Să-l pedepsesc că nu se-ncrede-n ei.

De acum să știi c-am să declar urgia,

Peste acei ce îi nesocotesc

Pe scumpii mei Baal și Astarteea,

Căci ei sunt zeii mei și îi iubesc. 

Și chiar dacă ar dovedi Ilie

Că singur Dumnezeu e adevarat, 

Să știi c-am să - l vânez cu strășnicie, 

C-a îndrăznit să spună de păcat. 

Trecut-au de atunci milenii, 

Și duhul Izabelei s-a trezit, 

Pretinde ca la împlinirea vremii

Orice păcat să poată fi permis. 

A declarat acum diversitate, 

De azi nimic nu mai este de condamnat, 

Decât "păcatul" de-a avea în toate, 

Un Dumnezeu ce merită urmat. 

Dar chiar de lumea-ntreagă te condamnă, 

Că nu subscrii la noile valori, 

Tu nu uita că-n ceruri ai un Tată, 

Un Dumnezeu ce-i dincolo de nori. 

Fii credincios, chiar de-ar veni urgia, 

Rămâi statornic lângă Dumnezeu, 

Și la final gusta-vei nemurirea, 

Când va veni să-și ia poporul Său. 

7-8 iunie 2023

Tu nu uita

Tu nu uita că viața pe pământ

Se va sfârși odată la mormânt,

Și-abia apoi începe veșnicia, 

De-L ai pe El, avea-vei nemurirea. 

Tu nu uita că totu-i efemer, 

Că toate ce-s din lumea asta pier, 

Doar sufletul să știi că ți-e etern, 

Și se va duce-n rai sau în infern. 

De L-ai iubit aici pe Dumnezeu,

De L-ai făcut pe Isus Domn al tău,

De L ai pe El ca și Mântuitor,

Nu te vei teme de-al tău viitor.

Căci Însuși Domnul prețul a plătit, 

Ca-n rai să fie cei ce L-au iubit, 

Și orice om ce-acceptă al Său Har, 

Primește mântuirea Sa în dar.

Dar de pe Dumnezeu nu L-ai iubit, 

Nu te-aștepta ca să fii mântuit, 

Căci nu e chip ca-n raiul minunat, 

Să intre cei ce pe El L-au lepădat. 

Așa, că astăzi cât mai este har, 

Primește mântuirea Sa în dar, 

Primește Jertfa Sfântă a Lui Isus, 

Să poți trăi o veșnicie sus. 

"Dezamăgiți de El"

Ne așteptam să intri,

Cu slavă în palat,

Să Te proclami pe dată

Ca marele-mpărat.

Dar Tu în loc să cauți

Țara s-o izbăvești

De-a lui Cezar robie,

Tu viața ți-o jertfești.

În loc de tron de slavă, 

Tu ai ales o cruce, 

Și-n loc să porți coroană, 

Ai spini pe a Ta frunte. 

Dezamăgiți de Tine, 

Ne-ntoarcem rușinați

Spre Galilea noastră, 

Din care-am fost plecați. 

Speram că vei fi rege

Și noi al Tău guvern, 

Dar iată sunt trei zile, 

De când ai stat pe lemn. 

Dar în această seară, 

Pe drum ne-ai întâlnit, 

Și zâmbetul pe față, 

Din nou ni s-a ivit. 

Și-am înțeles acuma, 

Că planul Celui Sfânt

E mult peste gândirea

De om de pe pământ. 

Prin învierea-Ți sfântă, 

Ne-ai dat nouă nădejde, 

Că viața după moarte 

Nu este doar poveste. 

.............................. 

Și astăzi ca atuncea, 

"Dezamăgiți de Domnul" , 

Ajung ades' aceia 

Ce nu-nțeleg Cuvântul. 

Că-n viața pământească 

Avea-vom și necazuri, 

Că nu-i doar apă lină , 

Ci mare cu talazuri. 

Dar orișicand în viață, 

Vei fi dezamăgit, 

Nu-i Dumnezeu de vină, 

Că tu te-ai amăgit. 

............ 

Deci crede-ntoteauna, 

Că voia Lui e bună. 

Aici ai alergarea, 

În ceruri porți cunună. 

Căci planul pentru tine

A fost din veșnicii:

Să ai o mantuire, 

Și-n veci cu El să fii. 

10-12 aprilie 2023

Ultimele 2 strofe sunt scrise de Iuliana Leontiuc

Singura cale

Sunt multe căi în viață,

Ce par a duce-n sus,

Dar singura reală

E jertfa lui Isus.

Sunt :calea "Modestiei"

Și-a vieții de ascet,

Calea prin Fapte Bune

Prin care te crezi drept. 

Sau calea Meditării

La toate ce există, 

Chiar calea "Ispășirii" 

Prin propria-ți suferință. (autoflagelarea) 

Dar toate-aceste lucruri

Sunt fără de valoare. 

De nu te duci la cruce, 

Pieri-vei ca oricare. 

Dar dacă vii la Domnul, 

Cerând, cu pocăință, 

Să-ți spele tot trecutul, 

Iertat ești prin Credință!

De vrei ca-n veșnicie, 

În cer cu El să fii,

Privește către Cruce, 

Și veșnic vei trăi.

Tulburare

Chiar dacă-n lume este tulburare,

Tu nu uita c-această sărbătoare,

E despre Pruncul - Dumnezeu, cel care

S-a întrupat, spre a ne fi salvare.

La fel și azi, ca-n noaptea minunată,

În care Domnul nostru a venit,

Întreaga lume parc-ar fi turbată,

Și uită de cuvântul profețit.

Azi nu mai e Irod la cârma țării,

S-omoare pruncii ce abia-s născuți,

Ci alt nerod în culmea disperării,

Îi lasă făr' părinți pe mulți. 

Dar chiar și așa, cei ce-L cunosc pe Pruncul, 

Ce S-a născut pentru a ne salva, 

Privesc spre cer și-așteaptă Salvatorul,

Care cu El la cer ne va lua. 

Toamna

Azi, a căzut o frunză,

Semn că venit-a toamna,

Și în curând Stăpânul

Va vrea să-ți vadă roada.

De roada e curată,

O strânge-n al sau beci, 

Dar roada cea stricată

O zvârle pentru veci.

De a rodit altoiul, 

Sau de rodit-a firea, 

Depinde viitorul, 

E cerul sau pieirea. 

De roada e din fire,

De-i ură și păcat,

A pomului pieire

Va fi-n foc necurmat.

Dar dacă îi dă slavă,

Celui ce l-a salvat,

Atunci îl curățește,

Să facă rod bogat.

De roada ți-e bogată,

Din Duhul lui Cristos,

Tu vei avea răsplată 

În cerul glorios.