Poeziile si gandurile lui ghitadinca
În noaptea 'ntunecoasă
Și fără de culoare
Tu luminează- n casă
Și fii o lumânare.
În lumea cenușie,
Și fără de valoare,
Tu fii lumină vie,
Fii pată de culoare.
Arată-n lume astăzi,
Că ești a lui Cristos,
Că-n viața ta se vede,
Că ești un credincios.
Indicator spre Domnul ,
Prin modul tău de trai,
S-arăți mereu cararea,
Ce duce către rai.
În lumea-n care totu-i gri,
Nici chiar cărbunele nu-i negru,
În funcție de- unghiul de-a privi,
Și criminalul e "integru".
În lumea nuanțelor de gri,
Azi nu mai e de loc lumină,
Și - orice urgie ar veni,
Doar "Dumnezeu este de vină" .
În lumea - n care gri e totul,
Scriptura e insultatoare,
Căci spune răului pe nume,
Și astfel e "instigatoare".
În lumea - n care griu-i sfânt,
Să nască pot chiar și bărbații,
Iar dreptul de a avorta,
Primează dreptului vieții.
Azi gri a devenit o modă,
În lumea noastră prea comodă,
Și tot ce ieri era păcat,
Acum e-un trend bun de urmat.
Dar noi cei ce-L marturisim
Pe Dumnezeu, cât timp trăim,
Să nu privim negrul ca gri,
Ci răul, rău să îl numim.
Și de-om avea de suferit,
Că pe Isus noi L-am iubit,
Cu bucurie să primim,
Căci în curând îl întâlnim.
Tu Europă ce-ți spuneai Creștină,
Ce fost-ai plină de valori,
Azi ai ales ca să le-arunci în tină,
Și să îți duci păcatul chiar mai sus de nori.
Cândva luptai pentru a ta credință,
Și să citești din Biblie-ai învățat,
Dar azi refuzi s-auzi de pocăință,
Căci spui că lumea a evoluat.
Azi pe acei ce se mai tem de Domnul,
Tu îi numești fanatici religioși,
Căci tu virtute azi numești păcatul,
Și persecuți pe cei ce-s evlavioși.
De te-ai trezi și ți-ai vedea păcatul,
De-ai realiza mocirla-n care ești,
De te-ai căi și tu ca ninivenii,
Dacă ai vrea din somn să te trezești,
Ai străluci din nou ca în vechime,
Ai fi un giuvaier în mâna Sa,
Și ai privi iar plină de speranță,
Spre ceruri, așteptând venirea Sa.
Dar, pentru că mânia Lui nu pedepsește încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
Iov 35:15 VDC
De n-ai trimis urgia,
Spre-a pedepsi păcatul,
Și - Ți înfrânezi mânia,
Și nu distrugi pământul.
Nu- nseamnă că vederea
Ți s-a încețoșat,
Și nici că nu-ți mai pasă,
De-al lumii greu păcat.
Ci- nseamnă că iubirea,
Ce-o ai în pieptul Tău,
Dorește îndreptarea,
Căință celui rău.
Tu încă aștepți ca răul,
De rău să se căiască,
Să - i poți ierta păcatul,
Să-i dai haina curată.
Iar noi ce-n adormire,
În loc să Te vestim,
Tot stăm cu nesimțire.
Să ne repocăim.
Să ducem vestea bună,
Celor din jurul nost',
Să ne-mplinim menirea,
Să nu dormim în post.
De-n lumea asta nu disper,
Când toate-n jur sunt rele,
E fiindcă am un Tată-n cer,
Ce e Stăpân și peste stele.
Și când se-ntâmplă-n viața mea,
Să trec prin încercare,
Eu știu că sunt în mâna Sa,
Și am o alinare.
Căci știu că El n-a 'ngădui,
Să vină vreo' ncercare,
Pe cari să n-o pot birui,
Prin El sunt și eu tare!
Când alergarea-mi voi sfârși,
Eu știu că mă așteaptă,
Și îmi va spune: "Bun venit "
De-acuma ești acasă.
Azi a venit vierul,
Cu foarfeca în mână,
Să-și curățească vița,
S-aducă roadă bună.
Se uită cu atenție ,
La orișice mladiță,
Să nu fie uscată,
Să-și ia seva din viță.
Să vadă de-nfloreste,
De va aduce rod,
Iar cea ce nu rodește,
O taie și - îi dă foc.
Tu frate ești mladița,
Iar via e Cristos,
Ce vede-n tin' Vierul?
Rodești? Ai vre-un folos?
Când vi la adunare,
Tu vi sa te închini?
Sau doar din inerție
Cu frații tăi te-aduni?
Rodești spre viața nouă,
Ce ai primit în dar?
Sau calci tu legământul,
Și pierzi al vieții far?
Te-ntreabă chiar acuma,
Cum ești tu cu Cristos?
Ca-n ziua de pe urmă,
Să poți fii bucuros.
