Urare NeSuperficiala

De pân-acum am spus protocolar,
Că îți doresc mulți ani pe-acest pământ,
Azi iți doresc ca-n clipa minunată
Să-L vezi pe nori venind pe Cel Prea Sfânt!

De pân-acum am spus de complezență,
Urarea mea de la sfarșit de an,
Azi îți doresc să simți a Sa prezență,
Când năvălește-al încercarilor noian!

De-am spus că îți urez de sănătate,
Si că-ți doresc ca binecuvântat să fii,
Azi îți doresc să-L vezi pe El in toate
Și să rămâi cu El și-n veșnicii!

Ieslea goala

De mergi la iesle, ai să vezi că-i goală.
Căci pruncul ce din ceruri a venit,
Pe cruce a ales să moară,
Ca tu să poti fii astăzi mântuit.

Azi, ieslea este doar de amintire,
Să nu uităm cât Tatăl ne-a iubit,
Ca Fiul său să intre-n omenire,
Ca prunc sărac, ca fiu smerit.

Putea alege unde să se nască,
Dar a ales un grajd umil,
Ca cei smeriți, să poată să se-nchine
În fața Lui, chiar de a fost copil.

Si n-a rămas in iesle să ne-astepte,
Să mergem ca să ne închinăm,
Ci a urcat la Golgota pe cruce,
Prin moartea Lui viață să avem.

Dar nici mormântul nu i-a fost de-a pururi,
Căci astazi si mormântul Lui e gol,
El a-nviat și ne-a promis că-n ceruri,
Veni-va să ne ia pe nori.

Firul cu plumb

Firul cu plumb

De zeci de ani, pun piatră peste piatră,
La edificiul vieții mele de creștin,
Și-acum mă-ntreb de centrul meu de greutate,
Mai e pe temelie, sau mă-nclin?

De-s ancorat în sfânta-nvățătură,
Ce prin Scriptura Sfântă mi-ai lăsat,
Sau mă ghidez după filozofii moderne,
Și am alt dumnezeu decât Cel Prea înalt?

Azi vreau să iau Scriptura iar în mână,
S-o folosesc ca pe un fir cu plumb,
Să văd dacă zidesc pe stancă,
Sau în nisipuri mișcătoare mă scufund.

Iar ce-am zidit cu lucruri pieritoare,
Ce am crezut că mi-este de folos,
Doresc să demolez de-acum mai bine,
Decât atunci să văd că totul e moloz.

Acum, în ceas de cercetare,
Doresc din nou "firul cu plumb" să-l pun,
Și să m-asigur că în ziua de-ncercare,
Voi sta-n picioare chiar de-ar fi taifun.

Și atunci când va veni testarea,
Prin foc, a tot ce-am construit.
Să nu mă tem că fi-va mistuită,
Căci știu ce materiale-am folosit.

Declarație de dragoste

Pe cruce-ai dovedit iubirea,
Ce în Eden ne-ai declarat,
Și ai ales ca prin jertfirea,
Pe lemn a celui Preacurat,
Să ne arăți ce mare ești,
Și cât de mult poți să jertfești!
Să fim cu Tine-n slăvi cerești,
Căci din vecie ne iubești.

Iar prin mormântul gol de-a pururi,
Ne spui că noi vom învia,
Căci doar așa are rost jertfa,
Ce ai adus-o pe calvar.
Că însăși moartea a înfrânt-o,
Hristos în ziua minunată,
În care a lăsat mormântul,
Și-a devenit întâia roadă a învierii.

Iar când pe nori, L-ai luat la ceruri,
Ne-ai spus că El va reveni,
Și pe acei ce Îl așteaptă,
Pe nori la Tin' îi va răpi.

Dez amăgire ( conștientizarea )

C.S. Lewis spunea:" Creștinii nu spun minciuni, ei le cântă!"

Ades am spus că Te iubesc,
Dar oare pot să dovedesc, 
Prin viața ce eu o trăiesc, 
Prin cât timp astăzi eu petrec
Cu Tine-n părtăsie?

Căci a iubi, făr'a tânji
Să fii cu-a ta iubire,
Mai iute sună a minți,
Când spun: " cu mine vreau să fii "...
Este ipocrizie!

Am spus ades, prin cânt sau vers,
Că Tu ești centrul vieții mele,
Dar astăzi eu am înțeles,
Că doar pretind că Te iubesc,
Că prea puțin, azi mai tânjesc,
Să fiu un ceas cu Tine.

Acum, când eu am inteles,
Trăirea-mi în minciuna,
Vreau iarăși să mă pocăiesc,
Și vreau real să Te iubesc,
Cu Tine-o viață să trăiesc,
Și-apoi o veșnicie.

An binecuvântat

La anul ce-a trecut, de mă gândesc,
Nu am cuvinte Doamne să îți mulțumesc
De cât de mult m-ai binecuvântat,
De cum pe brațe, văd că m-ai purtat.

Părinții noștri sunt o binecuvântare,
Și-ți mulțumim că-i mai avem sub soare,
Iar frați, prieteni, rude câte-avem,
Ne bucurăm sincer când îi  vedem.

Dar ai grijit cu mult mai mult de-atât,
Să fiu mai fericit ca la-nceput,
Că am putut la piept să țin ,
Fetița pentru care-Ți mulțumim.

Că s-a născut, e o minune mare,
Că o avem e-o binecuvântare,
Ne-ai pus prin ea credința la'ncercare,
Și ai lucrat un pic și la răbdare.

Și te rugăm ca-n anii viitori,
Până în ziua când revi pe nori,
Să ne înveți cum să o educăm,
Să știm cum să o binecuvântăm.

Iar când pe nori vei reveni,
Și pe ai tăi îi vei răpi,
Să fim cu Tine ne dorim,
În veci de veci toți trei. Amin.

Sunt modest-dar să se știe

Sunt modest- dar să se știe

Pazeste-mă, oh, Doamne, de mândrie,
Deși n-o recunosc in viața mea,
Dar ce creștin e conștient de dânsa ,
Când ea-i prezentă în  viața sa?

Păzește-mă de falsa modestie,
De-a spune lumii: "cât sunt de smerit",
Și eu de fapt să fiu plin de mândrie,
Să fiu un foarte mare ipocrit.

Te rog să nu mă lași vreodată
Să uit, că dacă-s îngâmfat,
Am toate șansele să cad deodată,
Și să m-afund în greu păcat.

Si de mă cred cumva superior,
Acelora ce sunt mai ne-nvățați,
Ajuta-mă, smerit, să mă cobor,
Să tac, s-ascult și să-i respect ca frați.

Și ca să nu devin un fariseu,
Să nu devin un mare îngâmfat,
Vreau să îmi pun pe crurce propriul eu,
Să fiu ca un copilul Tău cu adevarat.

Să fiu onest ca pruncul nou născut,
Să recunosc că-s dependent de Tine,
Să te iubesc și să iți fiu placut,
Și orice fac, Tu să te vezi în mine.