Împărat smerit

 Îți mulțumesc că ai ales o iesle, 

Ca loc pentru a te întrupa, 

Căci doar așa, umil, făr toate cele, 

Toți cei ce-au vrut, au mers spre a se 'nchina.

Într-un palat, n-ar fi putut vreodată

Pastorii de la oi sa vină,

Dar într-un grajd, puteau fără de teamă, 

Genunchii să își plece jos în tină.

Iar învățaților veniti cu daruri,

Ce-aveau intrare chiar și în palat, 

Nu le-a fost greu să Îti aducă onoruri, 

Căci ei știau că Tu ești împărat.

Și astăzi după ce-au trecut milenii, 

Și moș crăciun a devenit un zeu, 

Tu ne aștepți să Îti aducem inimi, 

Căci singur Tu, ești Fiu de Dumnezeu.

25 decembrie 2020

Dor

Ce dor mi-a fost de adunare,
Să mă-ntâlnesc cu ai mei frați,
Să stăm cu toți în închinare,
De-același Duh imbărbătați.

Ce dor mi-a fost s-aud cântarea,
Și rugăciunea, și Cuvântul,
Să-i mulțumim de izbăvirea
Ce-a dat-o Dumnezeu Prea Sfântul.

Ce dor mi-a fost de cina sfântă,
Cu toți să ne împărtășim,
Să ne amintim ce grea osândă,
Purtat-ai ca noi să trăim.

Dar mult mai dor decât de-acestea,
Mi-e dor să Te-ntâlnim pe nori,
Să îți ieșim cu toți 'nainte,
Cântand frumoasele cântări.

Să stăm apoi cu Tin' la masă,
La nunta cea din veșnicii,
Noi să formăm a Ta mireasă,
Iar Tu, al nostru mire Fii.

Înviere în izolare la domiciliu

Chiar dacă stai în izolare,
Și nu prea simți că-i sărbătoare,
Tu nu uita ce sa-ntâmplat,
Când EL păcatul ți-a luat.

EL a murit crucificat,
Ca tu să poți să fii salvat,
Și ca să poți avea speranță,
Că vei primi eterna viață.

Și-așa cum spune în cuvânt,
El nu stă veșnic în mormânt,
Ci-a treia zi, ce minunat:
CRISTOS DIN MORȚI A ÎNVIAT!

Urare NeSuperficiala

De pân-acum am spus protocolar,
Că îți doresc mulți ani pe-acest pământ,
Azi iți doresc ca-n clipa minunată
Să-L vezi pe nori venind pe Cel Prea Sfânt!

De pân-acum am spus de complezență,
Urarea mea de la sfarșit de an,
Azi îți doresc să simți a Sa prezență,
Când năvălește-al încercarilor noian!

De-am spus că îți urez de sănătate,
Si că-ți doresc ca binecuvântat să fii,
Azi îți doresc să-L vezi pe El in toate
Și să rămâi cu El și-n veșnicii!

Ieslea goala

De mergi la iesle, ai să vezi că-i goală.
Căci pruncul ce din ceruri a venit,
Pe cruce a ales să moară,
Ca tu să poti fii astăzi mântuit.

Azi, ieslea este doar de amintire,
Să nu uităm cât Tatăl ne-a iubit,
Ca Fiul său să intre-n omenire,
Ca prunc sărac, ca fiu smerit.

Putea alege unde să se nască,
Dar a ales un grajd umil,
Ca cei smeriți, să poată să se-nchine
În fața Lui, chiar de a fost copil.

Si n-a rămas in iesle să ne-astepte,
Să mergem ca să ne închinăm,
Ci a urcat la Golgota pe cruce,
Prin moartea Lui viață să avem.

Dar nici mormântul nu i-a fost de-a pururi,
Căci astazi si mormântul Lui e gol,
El a-nviat și ne-a promis că-n ceruri,
Veni-va să ne ia pe nori.

Firul cu plumb

Firul cu plumb

De zeci de ani, pun piatră peste piatră,
La edificiul vieții mele de creștin,
Și-acum mă-ntreb de centrul meu de greutate,
Mai e pe temelie, sau mă-nclin?

De-s ancorat în sfânta-nvățătură,
Ce prin Scriptura Sfântă mi-ai lăsat,
Sau mă ghidez după filozofii moderne,
Și am alt dumnezeu decât Cel Prea înalt?

Azi vreau să iau Scriptura iar în mână,
S-o folosesc ca pe un fir cu plumb,
Să văd dacă zidesc pe stancă,
Sau în nisipuri mișcătoare mă scufund.

Iar ce-am zidit cu lucruri pieritoare,
Ce am crezut că mi-este de folos,
Doresc să demolez de-acum mai bine,
Decât atunci să văd că totul e moloz.

Acum, în ceas de cercetare,
Doresc din nou "firul cu plumb" să-l pun,
Și să m-asigur că în ziua de-ncercare,
Voi sta-n picioare chiar de-ar fi taifun.

Și atunci când va veni testarea,
Prin foc, a tot ce-am construit.
Să nu mă tem că fi-va mistuită,
Căci știu ce materiale-am folosit.

Declarație de dragoste

Pe cruce-ai dovedit iubirea,
Ce în Eden ne-ai declarat,
Și ai ales ca prin jertfirea,
Pe lemn a celui Preacurat,
Să ne arăți ce mare ești,
Și cât de mult poți să jertfești!
Să fim cu Tine-n slăvi cerești,
Căci din vecie ne iubești.

Iar prin mormântul gol de-a pururi,
Ne spui că noi vom învia,
Căci doar așa are rost jertfa,
Ce ai adus-o pe calvar.
Că însăși moartea a înfrânt-o,
Hristos în ziua minunată,
În care a lăsat mormântul,
Și-a devenit întâia roadă a învierii.

Iar când pe nori, L-ai luat la ceruri,
Ne-ai spus că El va reveni,
Și pe acei ce Îl așteaptă,
Pe nori la Tin' îi va răpi.