Primește-L

De vrei cu Dumnezeu să fii,

Și-n cer să locuiești,

Tu trebuie întâi să crezi,

Și-n inimă să Îl primești. 

Căci nu-i de-ajuns ca doar să crezi,

De  nu vrei să-L primești,

De inima nu Îi deschizi,

Tu doar te amăgești. 

De nu Îl lași în viața ta,

Să intre, să domnească,

Degeaba spui că ai crezut,

C-a ta credință-i moartă.

Dar dacă-L lași în viața ta, 

Stăpân pe veci să fie, 

Pacatul tău îl va ierta, 

Si cerul îți descuie. 

El vrea ca-n ceruri să te ia, 

Pe veci cu El să fii, 

Si bate la inima ta,

Așteaptă sa-i deschizi. 

Așa că azi, cât încă poți,

Deschide-n grabă ușa , 

Și lasă-L în inima ta, 

Ca viață veșnică să-ți dea.

Predica de pe munte

De vrei să fii desăvârșit,

Ca Tatăl tău din cer,

N-ajunge legea s-o respecți,

Ci mergi la alt nivel.

Nu e de-ajuns că nu ucizi

Pe cel de lângă tine,

Dacă-l jignești sau îl rănești,

Să știi că tot nu-i bine.

Nu e de-ajuns să nu curvești,

De nu îți înfrânezi privirea, 

Căci poți păcat să-nfăptuiesti,

Lăsându-ți fără frâu gândirea.

Nu căuta să divorțezi,

Ci caută-mpăcarea, 

Căci știi că Tatăl tău din cer

Urăște despărțirea. 

Nu căuta justificări,

Nicicând, pentru minciună, 

Căci Dumnezeu e adevăr, 

Și vrei să-L ai ca Tată. 

Nu căuta să te răzbuni,

Pe nimeni niciodată, 

Ci tu, mai bine sa înduri, 

De vrei să ai răsplată. 

Iubește pe ai tăi vrășmași, 

Nu doar pe-ai tăi prieteni, 

Și ei vedea-vor că încerci 

Cu El să te asemeni.

Fericirile

De vrei să fii cu-adevarat,

O veșnicie fericit,

Nu e deajuns să fii bogat,

Si nici măcar să fii iubit. 

C-adevărata fericire, 

Este atunci când realizezi

Că Dumnezeu ți-oferă harul,

Ca cerul Său să-l moștenești.

Când realizezi ca fără jertfa,

Și fără sângele Lui sfânt, 

Întreaga lumii bogăție, 

E toată goana după vânt. 

Cand realizezi, și-ți plângi păcatul, 

La crucea Mielului junghiat, 

El vine și-ți dă mângâierea,

Spunand :"Ești reabilitat!”

De vrei să moștenești pământul, 

Mai urcă către cer o treaptă , 

Tu să arăți că ai în viață , 

Blândețea, a Duhului Sfânt roadă. 

Dorește-n viata ta sfintirea, 

Ca un flămând coaja de pâine, 

Și vei avea neprihănirea, 

Căci viața El și-a dat pe cruce. 

Ai milă pentru omenire, 

Căci și tu milă ai primit, 

Căci de nu se îndura de tine, 

În iad sfarsitul ți-ai fi găsit. 

Păstrează-ți inima curată, 

Nicicând să nu fii ipocrit,

Și-L vei vedea pe El în față, 

Când ziua sfântă va veni. 

Cu cei din jur, mereu, fă pace, 

Și caută să îi câștigi, 

Așa cum Tatăl tău din ceruri, 

Făcu când Fiul și-a jertfit. 

Când cei ce nu-nțeleg Scriptura,

Că o respecți te-or ocărî, 

Să știi că vă veni și clipa,

Când cerul îl vei moșteni. 

Când pentru Domnul suferi-vei, 

Să-I mulțumești ca ți-a permis, 

Să urci pe scară pân' la capăt, 

Și-n rai vei fi de El primit.