Oare Te ascult?

Adeseori eu Te-am rugat 

Să-mi spui ce vrei Tu de la mine, 

Și unde pașii să-mi îndrept, 

Să Te slujesc mai bine. 

Dar azi mă-ntreb de chiar doresc

S-aud aievea vocea Ta,

Sau poate doar mă amăgesc,

Când Îți spun asta-n ruga mea.

Mă-ntreb de oare-aș accepta,

Pân' la pămant să mă smeresc, 

Să-mi las confortul și să fac,

Ceea ce Tu îmi poruncești.

Sunt gata, totuși, să Te-ascult, 

Dar numai dacă-mi place, 

De nu, să știi că ceri prea mult,

Și lasă-mă în pace!

Nu sunt dispus să fac nimic,

Ce nu îmi pică bine,

Și tot ce fac, să știi c-o fac,

Să știe toți de mine.

Nu-mi cere lucruri fără rost, 

Ce nimeni nu le vede,

Dar dacă vrei să-mi dai un post,

De vază, m-oi repede.

Așa Îți spune firea mea,

Ce tot nu vrea să moară, 

Deși mă lupt zilnic cu ea, 

Și-o simt ca pe-o povară. 

Acum, doresc ca să-nțeleg

Ce vrei Tu de la mine,

Și chiar de nu-mi va fi pe plac,

Vreau să ascult de Tine.