Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel cand int-altul, dar omul nu ia seama (Iov33:14)
In data de 27 iunie pe cand ma intorceam de la mormantul tatalui meu mi-a cazut in fata o samanta de artar. Vazand cum se invarte mi-am dat seama ca de multe ori si noi suntem la fel cu elicea de artar :( avem aceasi traiectorie descendenta invartindu-ne in jurul propriei axe.
in acea seara am inceput aceasta poezie :
Samanta de artar
Mă-nvârt în jurul axei mele
Ca şi sămânţa de arţar
Şi tot în jos mă duc, ca dânsa,
Şi-mi pare rau o, Doamne, iar!
Sunt gol şi fără de putere.
De n-ai fi Tu, m-aş prabuşi!
Dar ştiu că Tu-n orice durere
Cu mine-alături ai să fii!
Mă simt slăbit şi gol, Stăpâne.
Şi tot mă zbat să fiu ce-am fost,
Dar dacă-ncerc fară de Tine,
Mă lupt în vânt.şi fara rost.
Mă lupt cu firea mea haină.
Şi mai mereu mă văd înfrânt.
Dar ştiu că de-s căzut în tină,
Tu mă ridici cu-al Tău Cuvânt.
Dar ştiu că Tu îmi eşti alături!
Şi mă ridici, mă întăreşti.
Când strig spre Tin în rugăciune.
Eu ştiu că Tu cu mine eşti!
Mă-nvârt în jurul axei mele
Ca şi sămânţa de arţar
Dar Tu Stăpânul vieţii mele
Mă întăreşti şi îmi dai har
Să pot privi din nou spre Tine,
Să-ţi cânt căci Tu m-ai mântuit
Si nu ştiu ce-ai vazut la mine
Dar multumesc că m-ai iubit.
