Oare Te ascult?

Adeseori eu Te-am rugat 

Să-mi spui ce vrei Tu de la mine, 

Și unde pașii să-mi îndrept, 

Să Te slujesc mai bine. 

Dar azi mă-ntreb de chiar doresc

S-aud aievea vocea Ta,

Sau poate doar mă amăgesc,

Când Îți spun asta-n ruga mea.

Mă-ntreb de oare-aș accepta,

Pân' la pămant să mă smeresc, 

Să-mi las confortul și să fac,

Ceea ce Tu îmi poruncești.

Sunt gata, totuși, să Te-ascult, 

Dar numai dacă-mi place, 

De nu, să știi că ceri prea mult,

Și lasă-mă în pace!

Nu sunt dispus să fac nimic,

Ce nu îmi pică bine,

Și tot ce fac, să știi c-o fac,

Să știe toți de mine.

Nu-mi cere lucruri fără rost, 

Ce nimeni nu le vede,

Dar dacă vrei să-mi dai un post,

De vază, m-oi repede.

Așa Îți spune firea mea,

Ce tot nu vrea să moară, 

Deși mă lupt zilnic cu ea, 

Și-o simt ca pe-o povară. 

Acum, doresc ca să-nțeleg

Ce vrei Tu de la mine,

Și chiar de nu-mi va fi pe plac,

Vreau să ascult de Tine.

Se-apropie Cinzecimea

Se-apropie sărbătoarea Cincizecimii, 

O zi în care ne-amintim, 

Despre minunea pogorârii,

Peste biserică, a Duhului Divin.

Dar nu dorim ca ziua, 

Să fie o amintire, 

Ci vrem ca Cincizecimea, 

Să fie iar trăire. 

Vrem iarăși să ne umpli, 

Oh, Doamne, cu-al Tău Duh, 

S-aprinzi din nou făclia, 

La fel ca în trecut. 

Alungă din noi teama, 

De-a spune de-al Tău Nume, 

Și ne călăuzește, 

Umblarea noastră-n lume. 

Fă lumea conștientă,

De starea de păcat, 

Biserica să crească,

Cu oameni noi, schimbați. 

Noi știm că Tu ești, Doamne,

Eternul neschimbat, 

Si c-a ta promisiune

E adevar curat. 

Așa că-n ziua asta,

Iti cerem înc-o dată:

Mai fă o cercetare,

Și-aprinde focu-n vatră.

Eu n-am să mor

Eu n-am să mor vreodată,

Chiar dacă trupul meu

Va merge în țărână,

Căci am un Dumnezeu.

Va putrezi țărâna,

Din care sunt făcut,

Dar știu că al meu suflet,

Va fi cu cel PreaSfant.

Căci știu că pentru mine,

El Fiul și-a jertfit,

Ca de osânda morții,

Să pot fi mântuit.

Eu știu că n-am vreun merit,

Să stau în fața Sa, 

Dar a plătit pe cruce,

Intreaga vina mea.

Eu n-am să mor vreodată,

Chiar de voi adormi,

Căci vine dimineața,

Când El mă va trezi.

Scara lui Petru

Zadarnic crezi în Dumnezeu,

Și demonii o fac. 

De nu îți plângi păcatul tău,

N-ai cum să fii iertat. 

Căci de credința ta în El

Nu a trecut la faptă, 

Și-n pocăință n-a rodit, 

Atunci să știi că-i moartă. 

Și de viața ta o schimbi, 

Și-ți dovedești credința, 

Mai caută și fă un pas, 

Urmează cunoștința. 

Să Îl cunoști pe Dumnezeu, 

De El să te apropii, 

Dorind să Îi slujești mereu, 

Chiar și în fața morții. 

Și dacă știi că Îl jignești, 

Când cazi în vreo ispită, 

Te luptă să te în frânezi, 

Ca să ai biruință. 

În încercări, fii răbdător, 

Să poți sta în picioare, 

Caci știi că ai izbăvitor, 

Pe Dumnezeul mare. 

Trăiește viața evlavios,

În orice zi sub soare, 

Căci știi că, de ești credincios, 

Tu Lui Îi faci onoare. 

Iubește mai întâi pe frați, 

Căci ei îți sunt alături, 

Dar nu-i uita nici pe ceilalți, 

Și nu îi da în lături. 

Iar toate astea de le faci,

Îți onorezi Stăpânul, 

Ca și un harnic slujitor, 

Ce își aduce rodul.

Toma

Nu-l acuza pe Toma,
Că-n ziua de-nviere
N-a fost la adunare,
Cu cei ce se-ascundeau.

Căci de-ar fi fost putință,
Plecau cu toți de vineri,
Ca cei ce spre Emaus
Drumul îl apucau .

Nu-l judeca prea aspru
Că n-a avut credință.
Căci până-n seara cea,
Ei toți s-au îndoit.

Căci multele lor planuri
Vazutu-le au pe toate,
Pe cruce la Golgota
Cum s-au mai risipit.

Ci mai degrab te uită,
Cum mâna el și-o pune
În rana grea din coastă,
Și spune umilit :

Tu Doamne ești Stăpânul,
Pe veci, al vieții mele,
Esti însuși Dumnezeul,
Ce crucea-a suferit.

Ca Eu să am viață,
Tu ai purtat osânda,
Și în mormântul rece
A trebuit să stai.

Dar moartea ai înfrant-o,
Si astăzi am speranța
Că de mă-ncred în Tine,
Cu Tin' oi fi in rai.

12 mai 2024

Giulgiul

Se spune că-n Torino s-ar gasi
O pânză ce-ar purta într-însa
Amprenta Mielului divin,
Ce-a luat asupra Sa osânda .

De e adevarat sau fals,
Bătrânul giulgiu, nici nu mai contează,
Că nu în pânză Domnul și-a dorit,
Ca lumea chipul Lui Să-L vază.

Căci încă dinainte de creație,
Al nostru Dumnezeu a plănuit,
Ca al Său chip tot universul să îl vadă
În omul după El zidit.

Dar fiindcă noi ne-am depărtat de Domnul,
Când am ales primul păcat,
El a găsit o cale de-mpăcare,
Prin a Lui jertfă  suntem noi salvați.

Și fiindcă Domnul nu Se schimbă,
Dorește și acum , ca altădat',
Ca lumea-ntreagă astazi să Îi vadă,
Prin viața noastră, al Său chip curat.

Solutia

De când omul ce-l creaseși,
A făcut primul păcat,
Tu ai căutat o cale,
Ca să poată fi salvat.

În Dreptatea-Ți absolută,
Fără jerfa lui Cristos,
N-ar fi fost nici o variantă
Pentru omul păcătos.

Dar în Dragostea-Ți măreață
Ai privit din cer în jos,
Și ca eu să am iertare,
L-ai dat morții pe Cristos.

Și de-atunci,Tu cu răbdare
Înc-aștepți, cu pocăință
Oamenii să se ridice,
Fii să-Ți fie prin credință,

Și la dreapta Judecată,
Toți ce sunt ai lui Isus,
Să poarte haina spălată,
Să poată privi în sus.