Giulgiul

Se spune că-n Torino s-ar gasi
O pânză ce-ar purta într-însa
Amprenta Mielului divin,
Ce-a luat asupra Sa osânda .

De e adevarat sau fals,
Bătrânul giulgiu, nici nu mai contează,
Că nu în pânză Domnul și-a dorit,
Ca lumea chipul Lui Să-L vază.

Căci încă dinainte de creație,
Al nostru Dumnezeu a plănuit,
Ca al Său chip tot universul să îl vadă
În omul după El zidit.

Dar fiindcă noi ne-am depărtat de Domnul,
Când am ales primul păcat,
El a găsit o cale de-mpăcare,
Prin a Lui jertfă  suntem noi salvați.

Și fiindcă Domnul nu Se schimbă,
Dorește și acum , ca altădat',
Ca lumea-ntreagă astazi să Îi vadă,
Prin viața noastră, al Său chip curat.

Solutia

De când omul ce-l creaseși,
A făcut primul păcat,
Tu ai căutat o cale,
Ca să poată fi salvat.

În Dreptatea-Ți absolută,
Fără jerfa lui Cristos,
N-ar fi fost nici o variantă
Pentru omul păcătos.

Dar în Dragostea-Ți măreață
Ai privit din cer în jos,
Și ca eu să am iertare,
L-ai dat morții pe Cristos.

Și de-atunci,Tu cu răbdare
Înc-aștepți, cu pocăință
Oamenii să se ridice,
Fii să-Ți fie prin credință,

Și la dreapta Judecată,
Toți ce sunt ai lui Isus,
Să poarte haina spălată,
Să poată privi în sus.